Urmărirea transfrontalieră

Azi

OUG 103/2006 · 5 articole

Abrogat la 3 mai 2025 · înlocuit de Legea 51/2025. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 18

(1) Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul mai multor state în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii unei infracțiuni sau care a participat la comiterea acesteia ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.

(2) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenții autorității competente a unui stat membru Schengen pe teritoriul statului român, dacă autoritățile române competente au fost informate prin mijloace de comunicație directe despre pătrunderea pe teritoriul României.

(3) Autoritățile române competente prevăzute la alin. (2) sunt Poliția Română și Poliția de Frontieră.

(4) La solicitarea autorității române competente, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.

Articolul 19

(1) Autoritățile competente ale unui stat membru Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată în una dintre situațiile prevăzute la art. 18 alin. (1) , pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităților române competente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) din cauza urgenței deosebite a situației, autoritățile române competente nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicație directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului român sau când autoritățile române competente nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acțiunea de urmărire;

b) urmărirea transfrontalieră se efectuează pentru una dintre următoarele fapte:

1. omor, ucidere din culpă, lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte;

2. infracțiuni contra libertății și integrității sexuale;

3. distrugere prin incendiere sau explozie ori prin orice alte asemenea mijloace;

4. falsificarea de monede sau alte valori;

5. furt calificat și tâlhărie;

6. tăinuire sau favorizare a infractorului;

7. șantaj;

8. lipsire de libertate în mod ilegal;

9. infracțiuni privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile;

10. fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice;

11. infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat;

12. infracțiuni de corupție și de serviciu;

13. infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare și al altor materii radioactive;

14. infracțiuni contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice;

15. infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;

16. nerespectarea dispozițiilor privind importul și/sau exportul de deșeuri și reziduuri;

17. infracțiunea de părăsire a locului accidentului;

18. infracțiuni de contrabandă;

19. infracțiuni de evaziune fiscală.

(2) Agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră au obligația ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze despre aceasta structura Poliției de Frontieră sau a Poliției Române competentă teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.

Articolul 20

(1) La cererea agenților care efectuează urmărirea, autoritățile române competente iau măsurile necesare în vederea stabilirii identității persoanei urmărite sau pentru a se dispune reținerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condițiile prevăzute de lege.

(2) În cazul persoanei reținute în condițiile prevăzute la alin. (1) , măsura reținerii nu poate depăși 6 ore, cu excepția cazului în care autoritățile române competente au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a persoanei respective în scopul extrădării sale, indiferent de modalitatea acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a se include intervalul dintre orele 0,00 și 9,00.

Articolul 21

(1) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiții generale:

a) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să respecte legislația română și să se conformeze instrucțiunilor autorităților române competente;

b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;

c) pătrunderea agenților în domiciliul unei persoane și în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

d) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră trebuie să fie ușor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei inscripții la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea vehiculelor nemarcate, fără mijloacele de identificare precizate. Agenții trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

e) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepția cazului de legitimă apărare;

f) după fiecare activitate prevăzută la art. 18 , agenții care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorității române competente o informare cu privire la misiunea lor. La cererea autorității române competente, agenții sunt obligați să rămână la dispoziția acesteia până când împrejurările în care s-a desfășurat acțiunea au fost suficient lămurite, chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reținerea sau arestarea preventivă a persoanei urmărite;

g) autoritatea statului căruia îi aparțin agenții care au efectuat urmărirea, la cererea autorității române competente, poate asista la ancheta ce urmează operațiunii, inclusiv la procedurile judiciare.

(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate potrivit art. 39 alin. (1) se stabilește faptul că agenții străini care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită, pentru conducerea acesteia la autoritățile române competente, aceasta poate fi percheziționată, iar în timpul transferului se pot folosi cătușele. Obiectele descoperite asupra persoanei urmărite cu ocazia percheziției pot fi indisponibilizate, în condițiile legii.

Articolul 22

În ceea ce privește răspunderea agenților străini care desfășoară urmărirea transfrontalieră, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 209 din Legea nr. 302/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.