(1) În scopul aplicării dispozițiilor referitoare la urmărirea transfrontalieră, prin acorduri bilaterale se stabilesc următoarele:
a) în legătură cu activitatea agenților, una dintre următoarele situații:
(i) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră nu au dreptul să oprească sau să rețină persoana urmărită;
(ii) agenții care efectuează urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită până la intervenția autorităților române competente;
b) în legătură cu delimitarea teritorială a zonei în care pot acționa agenții, una dintre următoarele situații:
(i) agenții pot acționa pe o suprafață din teritoriu sau într-o perioadă de timp limitate;
(ii) agenții pot acționa pe tot teritoriul României și fără limită de timp.
(2) Prin acordurile bilaterale încheiate potrivit alin. (1) , pe bază de reciprocitate, se poate stabili ca infracțiunile pentru care se poate efectua urmărirea transfrontalieră, prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. b) , să fie înlocuite cu infracțiunile pentru care se poate solicita extrădarea.