(1) În sensul finanțării, al gestionării și al monitorizării politicii agricole comune, „forța majoră“ și „circumstanțele excepționale“ sunt recunoscute, în special, în următoarele cazuri:
a) decesul beneficiarului;
b) incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului;
c) o catastrofă naturală gravă care afectează puternic exploatația agricolă;
d) distrugerea accidentală a clădirilor destinate creșterii animalelor, aflate pe exploatația agricolă;
e) o epizootie sau o boală a plantelor care afectează parțial sau integral șeptelul sau, respectiv, culturile beneficiarului;
f) exproprierea întregii exploatații agricole sau a unei mari părți a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii;
g) distrugerea terenurilor agricole și a animalelor aflate pe exploatațiile agricole de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, astfel cum sunt definite prin Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) În ceea ce privește plățile, dacă nu a fost în măsură să respecte criteriile de eligibilitate sau alte obligații din cauza unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, beneficiarul are în continuare dreptul la ajutor pentru suprafața eligibilă sau pentru animalele eligibile în momentul producerii cazului de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale.
(3) În situația în care neconformitatea rezultată ca urmare a unor astfel de cazuri de forță majoră sau circumstanțe excepționale se referă la ecocondiționalitate, nu se aplică sancțiunea administrativă corespunzătoare prevăzută la art. 91 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 1.306/2013.