(1) ANCOM poate să impună obligația ca, la cererea rezonabilă din partea unui furnizor de rețele publice de comunicații electronice, să se acorde acestuia acces, în anumite condiții, la cablajele, cablurile și la facilitățile asociate din interiorul clădirilor sau până la primul punct de concentrare ori de distribuție, în cazul în care acest punct este situat în afara clădirii.
(2) ANCOM poate să impună obligația prevăzută la alin. (1) în sarcina oricărei persoane care deține cu orice titlu cablajele, cablurile sau facilitățile asociate, chiar dacă aceasta nu are calitatea de furnizor de rețele de comunicații electronice.
(3) ANCOM poate să impună obligația prevăzută la alin. (1) numai dacă multiplicarea respectivelor elemente de rețea și facilități asociate este economic ineficientă sau fizic imposibilă și numai dacă acest lucru este justificat și proporțional pentru a asigura o concurență durabilă.
(4) Condițiile prevăzute la alin. (1) pot include reguli privind accesul la elemente de rețea, la servicii ori facilități asociate, privind transparența și nediscriminarea, precum și privind partajarea costurilor de acces, cu luarea în considerare, atunci când este cazul, a factorilor de risc.
(5) Dacă ANCOM constată, ținând seama, după caz, de obligațiile impuse în urma unor analize de piață relevante realizate potrivit prevederilor art. 92 , că obligațiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (1) nu înlătură în mod eficient barierele de natură economică ori fizică, identificate ca ridicate și netranzitorii, în calea instalării rețelelor de comunicații electronice, ce cauzează o situație existentă sau pe cale să apară care limitează, în mod semnificativ, crearea unor efecte concurențiale în favoarea utilizatorilor finali, ANCOM poate extinde obligațiile de acordare a accesului dincolo de primul punct de concentrare sau de distribuție, la un punct cât mai apropiat de utilizatorii finali, care poate deservi un număr suficient de conexiuni pentru a asigura viabilitate comercială unui solicitant de acces eficient, stabilind totodată condiții echitabile și rezonabile de acces.
(6) În situația prevăzută la alin. (5) , ANCOM poate impune obligații de acordare a accesului la elemente de rețea active sau virtuale dacă constată că impunerea unor obligații de acordare a accesului la elemente pasive ar fi economic ineficientă ori fizic imposibilă și dacă în lipsa acestei măsuri scopul impunerii obligației prevăzute la alin. (5) nu ar fi atins.
(7) Obligațiile prevăzute la alin. (5) și (6) nu se stabilesc în sarcina furnizorilor de rețele de comunicații electronice care se află într-una din următoarele situații:
a) furnizorul de rețele de comunicații electronice îndeplinește condițiile prevăzute la art. 112² și pune la dispoziția oricărui solicitant un mijloc alternativ similar și viabil de conectare a utilizatorilor finali, prin acordarea accesului la o rețea de foarte mare capacitate, în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, inclusiv în ceea ce privește tariful;
b) impunerea obligațiilor ar afecta viabilitatea economică sau financiară a proiectelor de instalare de noi rețele de comunicații electronice, în special proiectele de mici dimensiuni dezvoltate la nivel local.
(8) În plus față de situațiile prevăzute de alin. (7) , ANCOM poate excepta de la aplicarea obligațiilor prevăzute la alin. (5) și (6) și alți furnizori de rețele de comunicații electronice care oferă acces la o rețea de foarte mare capacitate în condiții echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente, inclusiv în ceea ce privește tariful.
(9) În cazul proiectelor de instalare de rețele publice de comunicații electronice finanțate, total sau parțial, din fonduri publice, ANCOM poate impune obligațiile prevăzute la alin. (5) și (6) în sarcina furnizorilor de rețele de comunicații electronice care îndeplinesc criteriile prevăzute la alin. (7) lit. a) sau care se află în situația prevăzută la alin. (8) .
(10) ANCOM ține seama de orientările relevante ale OAREC atunci când face aplicarea prevederilor prezentului articol, motivând eventualele decizii contrare acestor orientări.
(11) Obligațiile prevăzute de prezentul articol pot fi impuse de ANCOM prin decizie; ele pot fi impuse suplimentar obligațiilor și măsurilor luate în conformitate cu prevederile art. 100 sau cu cele ale art. 24 din Legea nr. 159/2016 , cu modificările și completările ulterioare.