(1) În situația în care este necesară acordarea unor drepturi individuale, frecvențele radio pot fi utilizate numai după obținerea unei licențe de utilizare a frecvențelor radio acordate în condiții obiective, nediscriminatorii, proporționale și transparente care să asigure maximizarea utilizării eficiente și eficace a resursei limitate în raport cu cererea existentă, urmând a se ține cont și de criteriile prevăzute în art. 22¹ alin. (1) .
(2) În situația prevăzută la alin. (1) , autoritatea de reglementare acordă spre utilizare, în mod individual, prin alocare sau asignare, frecvențe radio din benzile prevăzute în TNABF, în conformitate cu procedura stabilită prin decizie a ANCOM, și ține permanent evidența utilizării acestora.
(3) ANCOM poate stabili, prin decizie a președintelui, anumite categorii de frecvențe a căror utilizare este permisă fără obținerea unei licențe de utilizare a frecvențelor radio, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, precum și atunci când riscul producerii interferențelor prejudiciabile este redus, impunând totodată și condițiile armonizate de utilizare a acestora.
(4) În situația în care ulterior analizei efectuate în baza criteriilor stabilite în cadrul art. 22¹ alin. (1) a rezultat că în anumite benzi de frecvențe radio nu este necesară acordarea drepturilor individuale de utilizare pentru furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice, autoritatea de reglementare stabilește că utilizarea frecvențelor radio este supusă unui regim de autorizare generală. Accesul și condițiile de utilizare a resurselor limitate de spectru se stabilesc prin decizie a ANCOM.