(1) Dacă, în urma unei analize de piață realizate în conformitate cu prevederile secțiunii 1 a prezentului capitol, ANCOM stabilește că, pe o anumită piață la nivelul furnizării serviciilor cu amănuntul, nu există concurență efectivă, iar obligațiile impuse în conformitate cu prevederile art. 106-110 nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-6¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 , aprobată prin Legea nr. 113/2010 , cu modificările ulterioare, aceasta poate impune furnizorilor cu putere semnificativă pe piața respectivă, în mod corespunzător, obligațiile necesare în scopul protejării intereselor utilizatorilor finali și al promovării unei concurențe efective.
(2) Obligațiile impuse de ANCOM potrivit alin. (1) pot include:
a) interzicerea practicării de prețuri excesive în raport cu costurile pe care le implică furnizarea serviciilor;
b) interzicerea practicării unor prețuri de ruinare, având ca efect limitarea intrării pe piață sau restrângerea concurenței;
c) interzicerea favorizării nejustificate a anumitor utilizatori finali în comparație cu alții;
d) interzicerea condiționării furnizării serviciului de acceptarea de către utilizatorii finali a unor prestații suplimentare, fără legătură cu serviciul solicitat.
(3) ANCOM poate impune, de asemenea, unui furnizor cu putere semnificativă pe o piață cu amănuntul:
a) plafoane tarifare sau formule de control al creșterii tarifelor la furnizarea serviciilor cu amănuntul;
b) măsuri de control al tarifelor individuale;
c) măsuri de fundamentare a tarifelor în funcție de costuri sau pe baza prețurilor ori tarifelor practicate pe piețe comparabile.
(4) Obligațiile impuse potrivit prezentului articol trebuie să fie corespunzătoare naturii problemei identificate, proporționale și necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 4-6¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 , aprobată prin Legea nr. 113/2010 , cu modificările ulterioare.