(1) Persoanele disponibilizate până la data de 31 ianuarie 2004, în condițiile art. 1, beneficiază de indemnizație de șomaj stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și de un venit lunar de completare egal cu diferența dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni anterioare disponibilizării, stabilit pe baza elementelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât salariul mediu net pe economie, comunicat de Institutul Național de Statistică pentru luna decembrie 2003, și nivelul indemnizației de șomaj.
(2) Venitul de completare se acordă lunar, după cum urmează:
a) pe o perioadă de 2 luni, pentru salariații care au o vechime în muncă mai mică de 3 ani;
b) pe o perioadă de 3 luni, pentru salariații care au o vechime în muncă cuprinsă între 3 ani și 5 ani;
c) pe o perioadă de 4 luni, pentru salariații care au o vechime în muncă cuprinsă între 5 ani și 15 ani;
d) pe o perioadă de 6 luni, pentru salariații care au o vechime în muncă de cel puțin 15 ani.
(3) Pentru persoanele disponibilizate în baza programelor de restructurare și reorganizare aprobate, venitul de completare se acordă lunar, de la data stabilirii indemnizației de șomaj.
(4) Pentru persoanele disponibilizate în baza hotărârii conducerii unităților sanitare cu personalitate juridică, venitul de completare se acordă lunar în perioada acordării indemnizației de șomaj și/sau, după caz, după încetarea plății acesteia.