(1) Atribuțiile prevăzute în prezentul articol sunt exercitate în principal de către autoritățile naționale competente. Exercitarea lor de către membrul național la Eurojust are caracter excepțional și poate fi realizată numai în condițiile legii române și potrivit instrumentului juridic aplicabil între România și celălalt stat membru.
(2) Atunci când cererile sau deciziile urmează să fie transmise spre executare autorităților din două sau mai multe state membre, membrul național la Eurojust poate emite, la solicitarea scrisă a autorității naționale competente, cereri de cooperare judiciară sau decizii privind cooperarea judiciară, inclusiv instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, cu excepția celor care, potrivit legii, sunt de competența instanțelor judecătorești.
(3) Dacă membrul național la Eurojust constată că nu este competent să emită cereri de cooperare judiciară sau decizii privind cooperarea judiciară, inclusiv cele în aplicarea instrumentelor de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, înștiințează de îndată autoritatea națională solicitantă.
(4) În cazul în care membrul național la Eurojust primește din partea autorităților altor state membre cereri de cooperare judiciară sau decizii privind cooperarea judiciară, inclusiv instrumentele de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce, acesta le transmite autorității naționale competente să le primească ori să le execute, după caz, ori poate să le efectueze el însuși.
(5) Membrul național la Eurojust nu poate executa cererile de cooperare judiciară care au legătură cu un proces penal aflat în curs de desfășurare și nici pe cele care au ca obiect folosirea pe teritoriul României a unor investigatori sub acoperire sau interceptarea de convorbiri telefonice și comunicații. Totodată, membrul național la Eurojust nu poate executa deciziile de cooperare judiciară a căror executare este, potrivit legii, de competența instanțelor judecătorești ori cele în a căror soluționare sunt date rezoluții, ordonanțe sau hotărâri judecătorești care, potrivit legii, sunt supuse unor plângeri ori căi de atac, după caz.
(6) În cazul în care membrul național la Eurojust înțelege să procedeze el însuși la executarea cererilor de cooperare judiciară sau a deciziilor de cooperare judiciară, îl înștiințează în prealabil, după caz, pe procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau pe președintele curții de apel, în a cărui/cărei rază teritorială va efectua actele necesare executării cererilor sau deciziilor. Odată cu înștiințarea, membrul național la Eurojust transmite și o copie a cererii de cooperare judiciară sau a deciziei judiciare pe care o execută.
(7) În cazul în care, pentru obținerea unor mijloace de probă, este obligatorie, potrivit legii, o autorizație dată de judecător, competența de a dispune luarea măsurii respective, la cererea membrului național la Eurojust, aparține curții de apel în a cărei rază teritorială vor fi efectuate actele necesare executării cererilor sau deciziilor.
(8) Atunci când autoritatea străină emitentă sau membrul național la Eurojust al statului membru solicitant a solicitat să asiste la executarea cererii de cooperare judiciară sau a deciziei de cooperare, membrul național la Eurojust va solicita avizul procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau președintelui curții de apel, după caz. În acest caz cheltuielile legate de executarea cererii de cooperare judiciară sau a deciziilor judiciare sunt suportate de autoritatea judiciară emitentă.