(1) În vederea asigurării serviciului universal, furnizorul de serviciu universal beneficiază de următoarele drepturi:
a) dreptul de a acționa în relațiile internaționale în calitate de furnizor de serviciu universal și de a încheia acorduri operaționale în această calitate;
b) dreptul de a utiliza formularele internaționale specifice, prevăzute în acordurile internaționale la care România este parte.
(2) În absența desemnării unui furnizor de serviciu universal în condițiile art. 9 , dreptul prevăzut la alin. (1) lit. a) va fi exercitat de unul sau mai mulți furnizori de servicii poștale desemnați în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 24¹ .