(1) Prin derogare de la prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, contravențiile prevăzute la art. 52 alin. (2) pct. 3 , pct. 7-12 , pct. 14 și 24 se constată și se sancționează prin decizie de către președintele ANCOM.
(2) Dacă în cadrul unei acțiuni de control se constată nerespectarea uneia dintre dispozițiile legale a căror încălcare este prevăzută drept contravenție la art. 52 alin. (2) pct. 3 , pct. 7-12 , pct. 14 și 24 , persoanei în cauză i se acordă un termen de maximum 5 zile de la data comunicării celor constatate, în care să formuleze obiecțiuni cu privire la încălcarea săvârșită.
(3) Decizia prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârșirii faptei, descrierea faptei contravenționale și a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii, indicarea temeiului legal potrivit căruia se stabilește și se sancționează contravenția, eventualele obiecțiuni formulate de contravenient potrivit alin. (2) , sancțiunea principală și eventualele sancțiuni complementare aplicate, termenul și modalitatea de plată a amenzii, termenul de exercitare a căii de atac și instanța competentă să soluționeze acțiunea.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, aplicarea sancțiunii potrivit alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data săvârșirii faptei. În cazul încălcărilor care durează în timp sau al celor realizate în considerarea aceleiași rezoluții, prin mai multe acțiuni ori inacțiuni, la diferite intervale de timp, prescripția începe să curgă de la data constatării sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârșit, dacă acest moment intervine anterior constatării.
(5) Decizia prevăzută la alin. (1) se comunică contravenientului și poate fi atacată în contencios administrativ în condițiile art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, aprobată prin Legea nr. 113/2010 , cu modificările și completările ulterioare.
(6) Termenul în interiorul căruia contravenientul are obligația achitării amenzii este, prin derogare de la prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, de 30 de zile de la data comunicării deciziei prevăzute la alin. (1) și va fi prevăzut în mod expres în cuprinsul acesteia. Odată cu decizia, contravenientului i se comunică și înștiințarea de plată, care conține mențiunea privind obligativitatea achitării amenzii în termenul prevăzut în decizia de constatare și aplicare a sancțiunii.
(7) Decizia prevăzută la alin. (1) , neatacată în termenul legal, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva acesteia constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Acțiunea în contencios administrativ în condițiile alin. (5) suspendă executarea numai în ceea ce privește plata amenzii, până la pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri definitive.
(8) Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu dispozițiile prezentului articol se fac venit integral la bugetul de stat. Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale. În vederea punerii în executare a sancțiunii, ANCOM comunică, din oficiu, organelor de specialitate ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, decizia prevăzută la alin. (1) , după expirarea termenului prevăzut în aceasta sau după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat acțiunea în contencios administrativ.