(1) Orice neconformitate care este constatată în termen de un an de la data la care bunurile au fost livrate este prezumată a fi existat deja în momentul livrării bunurilor, până la proba contrarie sau cu excepția cazului în care această prezumție este incompatibilă cu natura bunurilor sau cu natura neconformității.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică, de asemenea, bunurilor cu elemente digitale.
(3) În cazul bunurilor cu elemente digitale pentru care contractul de vânzare prevede furnizarea continuă de conținut digital sau de servicii digitale pentru o anumită perioadă, sarcina probei cu privire la conformitatea conținutului digital sau a serviciului digital pe parcursul perioadelor indicate la art. 9 alin. (3) și (4) îi revine vânzătorului în cazul unei neconformități care este constatată pe parcursul acestei perioade.