(1) Creanțele rezultate din plata garanțiilor de stat acordate și plătite finanțatorilor în cadrul programului sunt asimilate creanțelor bugetare a căror colectare și recuperare se efectuează de către organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în baza înscrisului primit potrivit art. 10 alin. (3) , conform procedurii reglementate de Legea nr. 207/2015 , cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.
(2) Pentru creanțele cuprinse în înscrisul prevăzut la art. 10 alin. (1) se datorează dobânzi și penalități de întârziere conform dispozițiilor Legii nr. 207/2015 , cu modificările și completările ulterioare, calculate de către organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală începând cu ziua următoare datei plății sumei rezultate din plata garanției de stat și până la data stingerii inclusiv și sunt recuperate de către acestea.
(3) Creanțele rezultate din plata garanțiilor emise pentru finanțările acordate în cadrul programului se recuperează astfel:
a) de către finanțatori prin valorificarea garanțiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) și b) ce fac obiectul contractului de garantare și a celor prevăzute la art. 8 alin. (3) ;
b) de către organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin aplicarea prevederilor Legii nr. 207/2015 , cu modificările și completările ulterioare, în baza înscrisului prevăzut la alin. (1) , inclusiv prin valorificarea garanțiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c) .
(4) Prin derogare de la prevederile art. 258 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 , cu modificările și completările ulterioare, sumele provenite din valorificarea potrivit alin. (3) a bunurilor imobile pentru care a fost instituită ipoteca legală proporțional cu procentul de garantare se eliberează și se distribuie proporțional cu riscul asumat de fiecare dintre părți, între statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și finanțator după deducerea cheltuielilor de orice fel, făcute de către organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie.
(5) Dispozițiile art. 242 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 , cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul executării silite pentru stingerea creanțelor datorate bugetului de stat rezultate din plata garanțiilor emise.
(6) Finanțatorii și organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală sunt obligați să se înștiințeze reciproc, pentru a participa la distribuirea prețului rezultat din valorificarea bunurilor.
(7) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va consemna de îndată de către executorul fiscal din cadrul organului fiscal competent al Agenției Naționale de Administrare Fiscală sau de către finanțator, după caz, într-un proces-verbal, care se va semna de toți creditorii îndreptățiți.
(8) Sumele provenite din valorificarea garanțiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) și (3) , după caz, se distribuie statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și finanțatorului, proporțional cu procentul de garantare, după deducerea cheltuielilor de orice fel, făcute de către finanțator sau de către organele fiscale, după caz, în cadrul procedurii de recuperare.
(9) Sumele rezultate atât din recuperarea inițiată de către finanțator sau organele fiscale a garanțiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) și (3) , după caz, și accesoriilor finanțării garantate, cât și din încasările amiabile, din care se deduc dobânzile și comisioanele aferente finanțării acordate, precum și cheltuielile ocazionate de conservarea bunurilor, diminuează, proporțional cu procentele de garantare, creanța rezultată din valoarea de executare a garanției plătite finanțatorului de statul român, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) , în baza garanției acordate de stat.
(10) În termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea oricărei sume potrivit alin. (9) , finanțatorul virează suma cuvenită statului român care se face venit la bugetul de stat, însoțită de o comunicare în care vor fi menționate următoarele elemente: numele și datele de identificare ale debitorului, numărul contractului de garantare, suma recuperată și data încasării acesteia de către finanțator, valoarea deducerilor efectuate, suma virată fiecărui creditor și indicarea garanției executate.
(11) Pentru întârzieri la plata sumei cuvenite statului român conform prevederilor alin. (10) , finanțatorul datorează dobânzi și penalități de întârziere la nivelul celor prevăzute pentru creanțele fiscale care se calculează de către direcția de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și se individualizează într-un înscris care constituie titlu executoriu. Înscrisul împreună cu dovada comunicării acestuia către finanțator se transmite spre recuperare către organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, urmând ca recuperarea acestor sume să se realizeze conform procedurii reglementate de Legea nr. 207/2015 , cu modificările și completările ulterioare. Sumele astfel recuperate se fac venit la bugetul de stat și se încasează într-un cont de venituri bugetare distinct.
(12) Anterior demarării procedurii de valorificare a bunurilor aferente garanțiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. c) și alin. (3) , după caz, inclusiv în cazul în care acestea nu au fost valorificate, finanțatorii și organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală se înștiințează reciproc. De la momentul înștiințării privind demararea procedurii de valorificare a bunurilor până la finalizarea acesteia, finanțatorul sau organul fiscal competent al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, după caz, nu va demara o nouă procedură de valorificare a bunului pentru care a fost înștiințat.
(13) În cazul în care după finalizarea procedurilor de valorificare a garanțiilor, sumele virate potrivit alin. (9) acoperă integral valoarea de executare a garanțiilor, eventualele cheltuieli de executare silită efectuate de organele fiscale competente se recuperează de la beneficiarul programului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 207/2015 , cu modificările și completările ulterioare.
(14) În cazul debitorilor care intră în procedura insolvenței, înscrierea la masa credală a valorii finanțării garantate se realizează astfel:
a) pentru procedurile insolvenței deschise anterior efectuării de Ministerul Finanțelor Publice a plății valorii de executare a garanției de stat către finanțator, Ministerul Finanțelor Publice poate mandata direcțiile generale regionale ale finanțelor publice sau, după caz, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să solicite înscrierea la masa credală a valorii finanțării garantate ca o creanță sub condiție, pe baza documentației aferente acordării garanției transmise de F.N.G.C.I.M.M.;
b) pentru procedurile insolvenței deschise ulterior efectuării de către Ministerul Finanțelor Publice a plății valorii de executare a garanției de stat, organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală realizează înscrierea la masa credală pentru creanța rezultată din plata valorii de executare a garanției de stat, în baza documentelor prevăzute la art. 10 alin. (3).
(15) Sumele recuperate ca urmare a punerii în executare a contractului de garantare, precum și cele recuperate ca urmare a executării garanțiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) și (3) , după caz, de către organele fiscale competente ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și de către finanțatori, proporțional cu procentul de garantare, în limita creanței rezultate din valoarea de executare a garanției de stat se fac venit la bugetul de stat și se încasează într-un cont de venituri bugetare distinct.