Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 20 septembrie 2016, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 134/2023 , cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (2), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins:d) contractelor de credit referitoare la credite acordate unui public restrâns în baza unei dispoziții legale de interes general, fără dobândă sau la rate ale dobânzii mai mici decât cele practicate în mod obișnuit pe piață ori în condiții care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele obișnuite de pe piață și cu rate ale dobânzii care să nu fie mai mari decât cele practicate în mod normal pe piață, cu condiția informării corecte, clare și neechivoce a consumatorilor în etapa precontractuală, cu privire la principalele caracteristici, riscuri și costuri aferente unor astfel de contracte de credite.

2. La articolul 3, punctul 20 se modifică și va avea următorul cuprins:stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care creditorul sau intermediarul de credite are o sucursală sau în care prestează servicii;

3. După articolul 39 se introduce un nou articol, art. 39¹, cu următorul cuprins:Articolul 39¹ Fără a aduce atingere altor obligații prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, înainte de a modifica termenele și condițiile contractului de credit, creditorul îi comunică următoarele informații consumatorului: a) o descriere clară a modificărilor propuse, precizând dacă debitorul trebuie să își dea consimțământul sau dacă modificările sunt introduse prin efectul legii; b) calendarul de punere în aplicare a modificărilor menționate la lit. a); c) mijloacele de care dispune consumatorul pentru a depune o reclamație cu privire la modificările menționate la lit. a); d) termenul în care trebuie formulată o astfel de reclamație; e) denumirea și adresa autorității competente la care consumatorul poate depune plângerea.

4. Articolul 45 se modifică și va avea următorul cuprins:Articolul 45 (1) Creditorii au obligația de a avea politici și proceduri adecvate în virtutea cărora să depună eforturi pentru a aplica, dacă este cazul, o restructurare rezonabilă datorată dificultăților financiare înainte de a demara procedura de executare silită. (2) Măsurile de restructurare prevăzute la alin. (1) datorate dificultăților financiare țin seama, printre alte elemente, de situația consumatorului și constau în următoarele: a) refinanțarea totală sau parțială a contractului de credit; b) modificarea termenelor și condițiilor existente ale unui contract de credit, care include: prelungirea duratei contractului de credit; modificarea tipului de contract de credit; amânarea plății tuturor sau a unei părți a ratelor de credit pentru o anumită perioadă; schimbarea ratei dobânzii; oferirea unei perioade fără plăți; plăți parțiale; conversii monetare; iertarea parțială de datorie și consolidarea datoriilor. (3) Lista măsurilor potențiale de restructurare datorată dificultăților financiare prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere niciunei prevederi legale naționale.

5. După articolul 57 se introduce un nou articol, art. 57¹, cu următorul cuprins:Articolul 57¹ (1) În cazul în care drepturile creditorului ce decurg dintr-un contract de credit sau contractul de credit în sine se cesionează unei părți terțe, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului inițial, inclusiv dreptul la compensare. (2) Consumatorul trebuie să fie informat despre cesiunea menționată la alin. (1), cu excepția cazului în care creditorul inițial, prin acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul în relația cu consumatorul.

6. După articolul 88 se introduc două noi articole, art. 88¹ și 88², cu următorul cuprins:Articolul 88¹ În situația în care un creditor sau un intermediar de credite cu sediul social în România prestează servicii în alt stat membru în temeiul libertății de a presta servicii, acesta respectă cerințele minime în materie de cunoștințe și competențe aplicabile personalului unei sucursale prevăzute în anexa nr. 3. Articolul 88² În situația în care un creditor sau un intermediar de credite cu sediul social în alt stat membru prestează servicii pe teritoriul României în temeiul libertății de a presta servicii, acesta respectă cerințele minime în materie de cunoștințe și competențe stabilite de statul membru de origine.

7. Articolul 89 se abrogă.

8. La articolul 107, alineatele (1) și (4) se modifică și vor avea următorul cuprins:Articolul 107 (1) Orice intermediar de credite înregistrat în România care intenționează să își desfășoare pentru prima dată activitatea în alte state membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spațiului Economic European, în baza libertății de a presta servicii sau prin înființarea unei sucursale, informează Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. ............................................................................................... (4) În cazul în care un intermediar de credite din alt stat membru intenționează să își desfășoare pentru prima dată activitatea în România în baza libertății de a presta servicii sau prin înființarea unei sucursale, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor introduce, în registrul său, informațiile notificate de către autoritatea competentă.

9. La articolul 113, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:Articolul 113 (1) În cazul în care Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor constată, în baza unor dovezi clare că un intermediar de credite care operează în cadrul regimului libertății de a presta servicii pe teritoriul său sau care deține o sucursală pe teritoriul României încalcă obligațiile care îi revin potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele menționate la art. 111 alin. (2)-(5), aceasta comunică aceste aspecte autorității competente a statului membru de origine, care ia măsurile corespunzătoare.