LexistoriaDreptul la drept.

Controlul

Azi

OUG 150/2002 · 7 articole

Abrogat la 1 mai 2006 · înlocuit de Legea sănătății. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Secțiunea 1 — Controlul de gestiune

Articolul 86

Controlul de gestiune al CNAS și al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi.

Secțiunea a 2-a — Controlul serviciilor

Articolul 88

CNAS împreună cu CMR, CFR și OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraților potrivit prezentei ordonanțe de urgență.

Secțiunea a 3-a — Controlul Ministerului Sănătății

Articolul 89

Ministerul Sănătății, ca autoritate naționala în domeniul sănătății publice, are următoarele atribuții:

a) asigura, răspunde, coordonează și controlează, după caz, organizarea activității de asistența medicală - primara, secundară și tertiara -, asistența de urgenta, curativă, de recuperare medicală, asistența medicală la domiciliu care se acordă prin unitățile sanitare publice și private;

b) stabilește principalele obiective de etapa pe termen mediu și lung în domeniul sănătății populației și al reformei în sistemul sanitar;

c) asigura supravegherea și controlul respectării legislației de către toate unitățile publice și private care au responsabilități în domeniul sănătății publice, de personalul din sistemul sanitar, inclusiv de către sistemele de asigurări sociale și private, colaborand în acest scop cu CNAS, CMR, CFR și OAMR, cu autoritățile publice locale și cu alte instituții abilitate;

d) aplica măsurile corespunzătoare în situațiile în care se constata de către organele abilitate nerespectarea prevederilor legale;

e) aproba și dispune controlul bugetelor de venituri și cheltuieli ale instituțiilor sanitare publice din subordinea Ministerului Sănătății, la care plata serviciilor medicale se face pe bază de buget stabilit pe titluri, articole și alineate de cheltuieli;

f) poate institui controlul financiar preventiv exercitat prin reprezentanți ai caselor de asigurări de sănătate la instituțiile sanitare publice. Acest control se desfășoară suplimentar față de controlul financiar preventiv exercitat conform reglementărilor legale în domeniu..

Literele e) și f) ale art. 89 au fost introduse de ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 48 din 12 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 19 iunie 2003.

Secțiunea a 4-a — Arbitrajul

Articolul 90

(1) CNAS împreună cu CMR și OAMR organizează Comisia centrala de arbitraj care soluționează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări.

(2) Comisia centrala de arbitraj este formată din 4 arbitri, dintre care 2 delegați numiți de către CNAS și câte un delegat numit de CMR și OAMR.

(3) Președintele Comisiei centrale de arbitraj va fi un arbitru acceptat de părți.

Articolul 91

(1) Arbitrii pot fi medici, juriști sau economiști, acreditați și înregistrați de Ministerul Sănătății.

(2) Regulamentul de activitate al arbitrilor se elaborează de către CNAS, împreună cu CMR și OAMR, și se avizează de către Ministerul Justiției.

(3) Pe lângă Comisia centrala de arbitraj funcționează un secretariat tehnic format din 4 persoane, care va fi asigurat de CNAS.

(4) Pentru activitățile desfășurate în cadrul Comisiei centrale de arbitraj, arbitrii și membrii secretariatului tehnic beneficiază de indemnizație de ședința. Indemnizația de ședința pentru arbitri este de 15%, iar pentru membrii secretariatului tehnic este de 10% din indemnizația președintelui CNAS.

(5) Totalul sumelor cuvenite lunar arbitrilor sau persoanelor din cadrul secretariatului tehnic nu poate depăși 30%, respectiv 20% din indemnizația președintelui CNAS.

(6) Cheltuielile reprezentând indemnizațiile de ședința pentru arbitri, precum și pentru membrii secretariatului tehnic se suporta din cheltuielile de administrare a fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

(7) Celelalte cheltuieli rezultate din activitatea Comisiei Centrale de Arbitraj se suporta de către părțile aflate în litigiu, potrivit Regulamentului de activitate al arbitrilor.

Articolul 92

Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părțile ale căror litigii se soluționează de către aceasta și se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedura civilă.