LexistoriaDreptul la drept.

Măsuri de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică și obligații de raportare

Azi

OUG 155/2024 · 7 articole

Articolul 11

(1) Entitățile esențiale și entitățile importante iau măsuri tehnice, operaționale și organizatorice proporționale și adecvate pentru a identifica, evalua și gestiona riscurile aferente securității rețelelor și a sistemelor informatice pe care acestea le utilizează în desfășurarea activităților lor sau furnizarea serviciilor lor, precum și pentru a elimina sau, după caz, a reduce efectele incidentelor asupra destinatarilor serviciilor lor și asupra altor servicii.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure un nivel de securitate cibernetică adecvat nivelului de risc al entității, ținând seama de stadiul actual al tehnologiei și, după caz, de cele mai relevante standarde și bune practici naționale, europene și internaționale, cât și de costurile de punere în aplicare a acestor măsuri.

(3) Nivelul de risc al entității se evaluează conform metodologiei de evaluare a nivelului de risc al entităților cuprinse în ordinul directorului DNSC prevăzut la art. 10 alin. (2) .

(4) Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să cuprindă o abordare cuprinzătoare a amenințărilor cibernetice în vederea asigurării protecției rețelelor și a sistemelor informatice atât la nivel logic, cât și fizic împotriva incidentelor, inclusiv prin jurnalizarea și asigurarea trasabilității tuturor activităților în cadrul rețelelor și sistemelor informatice.

(5) Entitățile esențiale și entitățile importante sunt obligate să se supună efectuării unui audit de securitate cibernetică în condițiile și cu periodicitatea stabilite prin ordinul directorului DNSC prevăzut la art. 12 alin. (1) , în funcție de nivelul de risc prevăzut la alin. (3) .

(6) Atunci când există autoritatea cu competențe sectoriale, condițiile și periodicitatea auditului de securitate prevăzute la alin. (5) vor fi stabilite prin ordin comun în condițiile art. 37 alin. (8) lit. b) , în funcție de nivelul de risc prevăzut la alin. (3) .

(7) Entitățile esențiale și importante pun la dispoziția DNSC, la cerere, lista activelor relevante și lista riscurilor identificate în urma analizei riscurilor, prevăzută la alin. (1) .

(8) Cu privire la securitatea lanțului de aprovizionare, măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să țină seama de:

a) vulnerabilitățile specifice ale fiecărui furnizor direct și ale fiecărui furnizor de servicii, de calitatea generală a produselor și de calitatea practicilor de securitate cibernetică ale furnizorilor direcți și ale furnizorilor de servicii, inclusiv de securitatea proceselor de dezvoltare ale acestora;

b) rezultatele evaluărilor coordonate ale riscurilor efectuate care au în vedere rezultatele evaluărilor coordonate ale riscurilor de securitate a lanțurilor critice de aprovizionare elaborate la nivelul Uniunii Europene în cadrul Grupului de cooperare.

(9) În vederea asigurării securității lanțului de aprovizionare, entitățile esențiale și entitățile importante au obligația să transmită către DNSC, la cerere, date cu privire la prestatorii de servicii de încredere, prestatorii de servicii de încredere calificați, furnizorii de servicii DNS, registrele de nume TLD sau entitățile care oferă servicii de înregistrare nume de domenii, furnizorii de servicii de cloud computing, furnizorii de servicii de centre de date, furnizorii de servicii gestionate și furnizorii de servicii de securitate gestionate și care le asigură aceste tipuri de servicii, în termenul prevăzut în cererea DNSC.

(10) Atunci când este evaluată proporționalitatea măsurilor de gestionare a riscurilor în conformitate cu dispozițiile alin. (1) , se ține seama în mod corespunzător de amploarea expunerii la riscuri a entității și a serviciilor pe care le furnizează, de dimensiunea entității, de probabilitatea producerii unor incidente și de gravitatea acestora, inclusiv de impactul lor social și economic.

Articolul 12

(1) Directorul DNSC emite un ordin privind măsurile de gestionare a riscurilor prevăzute la art. 11 alin. (1) în ceea ce privește cerințele tehnice, operaționale și organizatorice, conform art. 13 .

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 37 alin. (8) lit. b) și alin. (17) , ordinul emis conform alin. (1) poate include și cerințe sectoriale specifice pentru aceste măsuri de gestionare a riscurilor ca urmare a consultării autorităților competente la nivel sectorial cu atribuții de reglementare.

(3) În cazul în care organele de conducere ale entităților esențiale și ale entităților importante constată că nu respectă măsurile prevăzute în ordinul de la alin. (1) sau, după caz, pe cele prevăzute în ordinul de la art. 37 alin. (8) lit. b) , acestea aplică, fără întârzieri nejustificate, măsurile corective necesare.

(4) Entitățile esențiale și entitățile importante realizează și transmit către DNSC și, după caz, către autoritatea competentă sectorial, anual, o autoevaluare a nivelului de maturitate a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică conform ordinului prevăzut la alin. (1) sau, după caz, conform ordinului prevăzut la art. 37 alin. (8) lit. b) , asumată de managementul entității.

(5) În termen de 30 de zile de la realizarea autoevaluării, entitățile esențiale întocmesc și transmit către DNSC și, după caz, către autoritatea competentă sectorial, un plan de măsuri pentru remedierea deficiențelor identificate, asumat de managementul entității, în conformitate cu măsurile de gestionare a riscurilor aplicabile acestora.

Articolul 13

Măsurile prevăzute la art. 11 alin. (1) cuprind cel puțin următoarele:

a) politicile și procedurile referitoare la analiza riscurilor și la securitatea sistemelor informatice și revizuirea periodică a acestora;

b) politicile și procedurile de evaluare a eficacității măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică;

c) politicile și procedurile referitoare la utilizarea criptografiei și, după caz, a criptării;

d) securitatea lanțului de aprovizionare, inclusiv aspectele legate de securitatea relației dintre entitate și prestatorii și furnizorii săi direcți;

e) securitatea achiziției, dezvoltării, întreținerii și casării rețelelor și sistemelor informatice, inclusiv gestionarea și divulgarea vulnerabilităților;

f) securitatea resurselor umane, politicile de control al accesului și gestionarea activelor;

g) gestionarea incidentelor;

h) continuitatea activității, inclusiv gestionarea copiilor de rezervă, redresarea în caz de dezastru și managementul crizelor;

i) practicile de bază în materie de igienă cibernetică și formarea în domeniul securității cibernetice;

j) utilizarea soluțiilor de autentificare multifactor sau de autentificare continuă a comunicațiilor vocale, video și text, a sistemelor de comunicații de urgență securizate și securizate în interiorul entității, după caz.

Articolul 14

(1) Organele de conducere ale entităților esențiale și ale entităților importante aprobă măsurile de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică pe care le iau în vederea respectării art. 11-13 și, după caz, a dispozițiilor ordinului comun prevăzut la art. 37 alin. (8) lit. b) , supraveghează punerea acestora în aplicare și sunt responsabile de încălcările acestor dispoziții, fără a aduce atingere dispozițiilor legale privind răspunderea instituțiilor publice, a funcționarilor publici și a celor aleși sau numiți.

(2) Membrii organelor de conducere ale entităților esențiale și ale entităților importante urmează cursuri de formare profesională acreditate în vederea asigurării unui nivel suficient de cunoștințe și competențe pentru a identifica riscurile și a evalua practicile de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică, precum și impactul acestora asupra serviciilor furnizate de entitate. Entitățile esențiale și importante asigură, în mod regulat, formarea profesională întregului personal în vederea asigurării unui nivel suficient de cunoștințe și competențe.

(3) Organele de conducere ale entităților esențiale și ale entităților importante stabilesc mijloacele permanente de contact, asigură alocarea resurselor necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică și desemnează, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei directorului DNSC pentru identificarea și înscrierea în registru, responsabilii cu securitatea rețelelor și sistemelor informatice care au rolul de a implementa și supraveghea măsurile de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică la nivelul entității.

(4) Persoana responsabilă cu securitatea rețelelor și sistemelor informatice, prevăzută la alin. (3) , desemnată în cadrul entităților esențiale, cu excepția entităților administrației publice, precum și a microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, astfel cum sunt stabilite potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 346/2004 , trebuie să îndeplinească cumulativ cel puțin următoarele:

a) are autoritate managerială;

b) este subordonată direct organelor de conducere ale entității;

c) funcționează independent de structurile IT și de tehnologie operațională din cadrul entității;

d) are acces la resursele necesare pentru supravegherea și implementarea eficientă a măsurilor de gestionare a riscurilor de securitate cibernetică;

e) să fi obținut un curs de specialitate acreditat, recunoscut de DNSC, în domeniul securității cibernetice, în termen de 12 luni de la desemnare.

Articolul 15

(1) Entitățile esențiale și entitățile importante raportează, fără întârzieri nejustificate, echipei de răspuns la incidente de securitate cibernetică naționale orice incident care are un impact semnificativ asupra prestării serviciilor lor și, dacă este cazul, entitățile în cauză notifică, fără întârzieri nejustificate, destinatarilor serviciilor lor incidentele semnificative care ar putea afecta prestarea serviciilor respective.

(2) Raportarea se face prin intermediul Platformei naționale pentru raportarea incidentelor de securitate cibernetică, denumită în continuare PNRISC, astfel cum este prevăzută la art. 20 din Legea nr. 58/2023 .

(3) Entitățile esențiale și entitățile importante raportează, fără întârzieri nejustificate, dar nu mai târziu de 6 ore de la momentul la care au luat cunoștință de orice informație care îi permite echipei de răspuns la incidente de securitate cibernetică naționale să constate un impact transfrontalier al incidentului. Simpla raportare nu expune entitatea unei răspunderi sporite.

(4) În cazul unui incident semnificativ transfrontalier, punctul unic de contact național se asigură că autoritățile omoloage din statele respective primesc în timp util informațiile relevante raportate conform alin. (7) .

(5) Dacă este cazul, entitățile esențiale și entitățile importante comunică, fără întârzieri nejustificate, destinatarilor serviciilor lor care ar putea fi afectați de o amenințare cibernetică semnificativă orice măsuri sau măsuri corective pe care destinatarii respectivi le pot lua ca răspuns la amenințarea respectivă și, după caz, entitățile informează, de asemenea, destinatarii în cauză despre amenințarea semnificativă propriu-zisă.

(6) Un incident este considerat semnificativ sau impactul unui incident este considerat semnificativ dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile de mai jos:

a) a provocat sau poate provoca perturbări operaționale grave ale serviciilor sau pierderi financiare pentru entitatea în cauză;

b) a afectat sau poate afecta alte persoane fizice sau juridice, cauzând prejudicii materiale sau nonmateriale considerabile.

(7) În scopul raportării în temeiul alin. (1) , entitățile în cauză transmit echipei de răspuns la incidente de securitate cibernetică naționale:

a) fără întârzieri nejustificate, dar nu mai târziu de 24 de ore de la data la care au luat cunoștință de incidentul semnificativ, o avertizare timpurie care, după caz, indică dacă există suspiciuni că incidentul este cauzat de acțiuni ilicite sau răuvoitoare sau că ar putea avea un impact transfrontalier;

b) fără întârzieri nejustificate, dar nu mai târziu de 72 de ore din momentul în care au luat cunoștință de incidentul semnificativ, o raportare a incidentului, care, după caz, actualizează informațiile menționate la lit. a) și prezintă o evaluare inițială a incidentului semnificativ, inclusiv a gravității și a impactului acestuia, precum și a indicatorilor de compromitere, dacă sunt disponibili;

c) un raport intermediar privind actualizarea relevantă a situației, la cererea echipei de răspuns la incidente de securitate cibernetică naționale;

d) un raport final, în termen de cel mult o lună de la transmiterea notificării incidentului în temeiul lit. b) , care să includă cel puțin următoarele elemente:

1. o descriere detaliată a incidentului, inclusiv a gravității și a impactului acestuia;

2. tipul de amenințare sau de cauză principală care probabil că a declanșat incidentul;

3. măsurile de atenuare aplicate și în curs;

4. dacă este cazul, impactul transfrontalier al incidentului;

e) în cazul unui incident în desfășurare la momentul prezentării raportului menționat la lit. d) , entitățile în cauză prezintă un raport privind progresele înregistrate și un raport final în termen de o lună de la gestionarea incidentului.

(8) Prin excepție de la alin. (7) lit. b) , un prestator de servicii de încredere raportează, în ceea ce privește incidentele semnificative care afectează prestarea serviciilor sale de încredere, echipei de răspuns la incidente de securitate cibernetică naționale, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de 24 de ore de la data la care a luat cunoștință de incidentul semnificativ.

(9) Echipa de răspuns la incidente de securitate cibernetică națională furnizează, fără întârzieri nejustificate și, atunci când este posibil, în termen de 24 de ore de la primirea avertizării timpurii conform alin. (7) lit. a) , un răspuns entității raportoare, inclusiv un răspuns inițial cu privire la incidentul semnificativ și, la cererea entității, orientări sau instrucțiuni operaționale privind punerea în aplicare a unor eventuale măsuri de atenuare.

(10) Echipa de răspuns la incidente de securitate cibernetică națională poate să furnizeze sprijin tehnic suplimentar în cazul în care entitatea în cauză solicită acest lucru. În cazul în care se apreciază că incidentul este de natură penală, echipa de răspuns la incidente de securitate cibernetică naționale furnizează, de asemenea, orientări privind sesizarea incidentului către organele de urmărire penală.

(11) După caz și în special dacă incidentul semnificativ implică două sau mai multe state, DNSC informează, fără întârzieri nejustificate, celelalte state afectate și Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică, denumită în continuare ENISA, cu privire la incidentul semnificativ. Aceste informații includ tipul de informații primite conform alin. (7) .

(12) În cazul alin. (11) , DNSC, în conformitate cu legislația națională și normele Uniunii Europene, protejează interesele de securitate și pe cele comerciale ale entității, precum informațiile privilegiate, datele legate de afacere și asigură confidențialitatea informațiilor furnizate.

(13) În cazul în care informarea publicului este necesară pentru a preveni un incident semnificativ sau pentru a gestiona un incident semnificativ în curs sau în cazul în care divulgarea incidentului semnificativ este în alt mod în interesul public, DNSC sau, după caz, DNSC împreună cu autoritățile omoloage din alte state în cauză pot, după consultarea entității respective, să informeze publicul cu privire la incidentul semnificativ sau să solicite entității să facă acest lucru.

(14) Punctul unic de contact național înaintează, după caz, raportările primite conform alin. (1) punctelor unice de contact din celelalte state membre afectate.

(15) Punctul unic de contact național transmite către ENISA, o dată la trei luni, un raport de sinteză care include date anonimizate agregate privind incidentele semnificative, incidentele, amenințările cibernetice și incidentele evitate la limită raportate conform alin. (1) și cu cele privind raportarea voluntară.

(16) DNSC furnizează Centrului Național de Coordonare a Protecției Infrastructurilor Critice, denumit în continuare CNCPIC, informații cu privire la incidentele semnificative, incidentele, amenințările cibernetice și incidentele evitate la limită raportate conform alin. (1) și cu prevederile privitoare la raportarea voluntară de către entitățile identificate ca fiind entități critice în temeiul dispozițiilor legale privind reziliența entităților critice.

(17) Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 37 alin. (8) lit. b) , prin ordin al directorului DNSC se stabilesc norme metodologice privind raportarea incidentelor.

Articolul 16

(1) Pot raporta către echipa de răspuns la incidente de securitate cibernetică națională:

a) entitățile esențiale și entitățile importante, cu privire la incidente, amenințări cibernetice și incidente evitate la limită;

b) alte entități decât cele menționate la lit. a) , indiferent dacă intră în domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență, cu privire la incidente semnificative, amenințări cibernetice și incidente evitate la limită.

(2) Raportarea voluntară menționată la alin. (1) se realizează în conformitate cu art. 15 .

(3) Echipa de răspuns la incidente de securitate cibernetică națională prelucrează cu prioritate notificările obligatorii atunci când consideră necesar.

(4) Raportarea voluntară nu impune entității notificatoare nicio obligație suplimentară care nu i-ar fi revenit dacă nu ar fi transmis raportarea.

Articolul 17

Prin derogare de la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 58/2023 , persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) și c) din aceeași lege, care sunt identificate ca fiind entități esențiale și entități importante, aplică prevederile art. 15 și 16 privind raportarea incidentelor.