(1) Furnizarea serviciilor de asistență medicală comunitară se poate face prin:
a) serviciul public de asistență socială, înființat potrivit secțiunii a 3-a „Organizarea și administrarea serviciilor sociale“ din capitolul III „Sistemul de servicii sociale“ din Legea nr. 292/2011 , cu modificările ulterioare;
b) compartimentul de asistență medicală comunitară din cadrul autorităților administrației publice locale;
c) centre comunitare integrate înființate prin hotărâri ale autorităților deliberative ale administrației publice locale;
d) aparatul de specialitate al primarului.
e) contractarea serviciilor de asistență medicală comunitară către furnizori privați autorizați, acreditați sau licențiați conform legislației în vigoare. Procedura de autorizare și acreditare a furnizorilor privați de asistență medicală comunitară, precum și contractarea serviciilor se stabilește prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(2) Îndeplinirea serviciilor și activităților de asistență medicală comunitară prevăzute la art. 6 se realizează de către următoarele categorii profesionale, în limita competențelor:
a) asistenți medicali comunitari;
b) mediatori sanitari, în funcție de specificul comunității.
c) moașe.
d) medic, în localitățile din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei «Delta Dunării», stabilite potrivit Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei «Delta Dunării», republicată, cu modificările ulterioare, și în localitățile izolate sau unde atragerea personalului se face cu dificultate.
(3) Atribuțiile categoriilor profesionale prevăzute la alin. (2) prin care se realizează activitățile prevăzute la art. 6 se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.