(1) Prin excepție de la dispozițiile art. 26 , Banca Națională a României sau Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, aplică sancțiuni administrative și/sau măsuri sancționatoare atunci când constată că o entitate supravegheată prevăzută la art. 12 alin. (1) lit. n) și o) și/sau oricare dintre administratorii, conducătorii entității sau persoanele desemnate cu responsabilități în domeniul sancțiunilor internaționale din cadrul acesteia se fac responsabile, după caz, responsabili de următoarele fapte:
a) nerespectarea restricțiilor și a obligațiilor prevăzute în actele menționate la art. 1 alin. (1) sau prin actele normative prevăzute la art. 4 alin. (2) și (4) , dacă fapta nu constituie infracțiune;
b) neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 18 alin. (1) , (2) , (4) și (6) și art. 24 alin. (1) , dacă fapta nu constituie infracțiune;
c) neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 9 alin. (2) teza finală și art. 20 alin. (1) ;
d) neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 7 alin. (1) și art. 21 alin. (1) de către entitățile supravegheate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară;
e) nefurnizarea, furnizarea cu întârziere sau furnizarea de date și informații eronate către autoritatea de supraveghere, în cadrul exercitării atribuțiilor acesteia de supraveghere și control;
f) nerespectarea măsurilor de supraveghere dispuse de Banca Națională a României sau de Autoritatea de Supraveghere Financiară;
g) obstrucționarea persoanelor împuternicite de conducerea Băncii Naționale a României sau a Autorității de Supraveghere Financiară să efectueze acțiuni de supraveghere și control.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) , Banca Națională a României sau Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, poate aplica următoarele sancțiuni administrative, potrivit competențelor stabilite la art. 12 alin. (1) lit. n) și o) , după caz:
a) amendă aplicabilă entității supravegheate de până la 10% din cifra de afaceri anuală totală, calculată pe baza ultimelor situații financiare disponibile, aprobate de organul de conducere, sau până la 25.000.000 lei;
b) amendă aplicabilă persoanei fizice responsabile, cuprinsă între 10.000 lei și 25.000.000 lei;
c) retragerea autorizației, avizului sau aprobării acordate conducătorilor și/sau administratorilor entității sau, după caz, persoanelor prevăzute la alin. (5) lit. f) ;
d) avertisment public, ce va fi publicat pe pagina de internet a autorității de supraveghere, prin care se indică persoana fizică, entitatea responsabilă și fapta săvârșită;
(3) În sensul alin. (1) , Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară pot aplica următoarele măsuri sancționatoare, potrivit competențelor stabilite la art. 12 alin. (1) lit. n) și o) , după caz, din prezenta ordonanță de urgență:
a) radierea instituției financiare nebancare din registrul ținut de Banca Națională a României și, implicit, interzicerea desfășurării activității de creditare;
b) retragerea autorizației, avizului, autorizației sau licenței acordate entității;
c) interzicerea temporară a exercitării unor funcții într-o entitate financiară supravegheată de Banca Națională a României sau Autoritatea de Supraveghere Financiară de către persoanele responsabile de săvârșirea faptei;
d) adoptarea unei decizii sau a unui ordin de încetare a conduitei ilicite a persoanei fizice sau juridice și de abținere de la repetarea acesteia.
(4) Autoritățile de supraveghere prevăzute la alin. (1) pot face recomandări entităților supravegheate prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. n) și o) , în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către acestea pentru îmbunătățirea cadrului de administrare, a politicilor, procedurilor și controalelor implementate pentru a atenua și a gestiona cu eficacitate riscurile de neaplicare a sancțiunilor internaționale. Entitatea are obligația de a comunica Băncii Naționale a României sau Autorității de Supraveghere Financiară măsurile întreprinse, după caz, în termenele stabilite de aceasta.
(5) Independent de formularea unor recomandări, autoritățile de supraveghere prevăzute la alin. (1) pot să dispună entităților supravegheate care încalcă dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență sau nu implementează o recomandare în scopul reducerii riscurilor de neaplicare a sancțiunilor internaționale sau al înlăturării deficiențelor și a cauzelor acestora următoarele măsuri de supraveghere:
a) să solicite entității îmbunătățirea cadrului de administrare, a politicilor, procedurilor și controalelor implementate pentru a atenua și a gestiona cu eficacitate riscurile de neaplicare a sancțiunilor internaționale, cu indicarea aspectelor ce trebuie îmbunătățite;
b) să impună obligația de aplicare a măsurilor standard de cunoaștere a clientelei pentru produse, operațiuni și/sau clienți în cazul cărora politicile și procedurile interne ale entității stabilesc aplicarea de măsuri simplificate și/sau impunerea obligației de aplicare a măsurilor suplimentare pentru operațiuni ori clienți în cazul cărora acestea stabilesc aplicarea de măsuri standard sau simplificate de cunoaștere a clientelei, în sensul dispozițiilor art. 11 - 17¹ din Legea nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare;
c) să restricționeze sau să limiteze activitatea, operațiunile sau rețeaua de sucursale, agenți și distribuitori, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înființarea sucursalelor din alte state membre sau state terțe, după caz, suspendarea activității sau încetarea activității unora dintre sucursale până la eliminarea deficiențelor;
d) să dispună încetarea prestării serviciului financiar, de plată sau de distribuție de monedă electronică prin intermediul unui agent sau distribuitor;
e) să solicite entității reducerea riscurilor aferente operațiunilor, produselor, serviciilor și sistemelor informatice ale acesteia, cu menționarea riscurilor ce au fost identificate și trebuie reduse;
f) să solicite entității înlocuirea persoanelor desemnate să asigure conducerea compartimentelor și/sau a unităților teritoriale care au responsabilități pe linia aplicării politicilor și procedurilor de cunoaștere a clientelei, diminuare și gestionare a riscurilor de neaplicare a sancțiunilor internaționale.
(6) Sancțiunile administrative și măsurile sancționatoare prevăzute la alin. (2) și (3) pot fi aplicate concomitent cu emiterea de recomandări sau dispunerea de măsuri de supraveghere conform prevederilor alin. (4) și (5) sau independent de acestea. Aplicarea sancțiunilor sau măsurilor sancționatoare se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii faptei.
(7) La stabilirea tipului sancțiunii administrative sau a măsurii sancționatoare și a cuantumului amenzii autoritățile de supraveghere de la alin. (1) au în vedere toate circumstanțele reale și personale relevante ale săvârșirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz:
a) gravitatea și durata faptei;
b) gradul de vinovăție a persoanei fizice sau juridice responsabile;
c) soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile;
d) importanța profiturilor realizate de către persoana sau entitatea responsabilă, respectiv a prejudiciilor cauzate, în măsura în care acestea pot fi determinate;
e) gradul de cooperare a persoanei fizice sau juridice responsabile cu autoritățile de supraveghere;
f) încălcările săvârșite anterior de persoana fizică sau juridică responsabilă;
g) orice consecințe potențial sistemice ale faptei săvârșite, determinate de riscul de perturbare a sistemului financiar, care poate genera consecințe negative grave pentru sistemul financiar;
h) eventualele măsuri luate de către persoana sau entitatea responsabilă, ulterior săvârșirii faptei, pentru a limita pagubele, pentru acoperirea prejudiciului sau pentru desistarea săvârșirii faptei.
(8) Sancțiunea administrativă prevăzută la alin. (2) lit. b) și măsura sancționatoare prevăzută la alin. (3) lit. c) se aplică, distinct de sancțiunea aplicabilă entității supravegheate, persoanelor fizice responsabile, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective și-ar fi exercitat în mod corespunzător responsabilitățile care decurg din îndatoririle funcției lor stabilite conform legislației aplicabile entităților supravegheate, reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanțe și cadrului de reglementare intern.
(9) Actele adoptate, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, de către Banca Națională a României prin care sunt dispuse sancțiunile administrative, măsurile sancționatoare și măsurile de supraveghere prevăzute la alin. (2) , (3) și (5) se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorul Băncii Naționale a României, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) lit. c) și la alin. (3) lit. a) și b) , a căror aplicare este de competența Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Actele trebuie să cuprindă descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia și temeiul de drept al dispunerii sancțiunii administrative, măsurii sancționatoare sau măsurii de supraveghere.
(10) Actele prevăzute la alin. (9) pot fi contestate potrivit art. 27 alin. (15) din Legea nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare.
(11) Constatarea faptelor prevăzute la alin. (1) ce intră în competența Autorității de Supraveghere Financiară se face de către structurile de specialitate din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, iar aplicarea sancțiunilor administrative, măsurilor sancționatoare și măsurilor de supraveghere prevăzute la alin. (2)-(5) se realizează de către Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară, în condițiile art. 21² alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2012 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 , cu modificările și completările ulterioare.
(12) Deciziile adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin care sunt dispuse sancțiunile administrative, măsurile sancționatoare și măsurile de supraveghere, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se motivează în mod corespunzător și pot fi atacate la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării acestor acte.
(13) Dispozițiile art. 27 alin. (19) , respectiv ale art. 44 alin. (6) din Legea nr. 129/2019 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.