(1) Pentru a dispune măsurile provizorii și asigurătorii prevăzute la art. 10 alin. (1) , instanța poate solicita reclamantului furnizarea probelor care pot fi considerate, în mod rezonabil, disponibile, pentru a se convinge cu un grad suficient de siguranță că:
a) secretul comercial există;
b) reclamantul este deținătorul secretului comercial; și
c) secretul comercial este dobândit, utilizat sau divulgat în mod ilegal sau că o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial este iminentă.
(2) La evaluarea proporționalității încuviințării sau respingerii cererii prevăzute la art. 10 , instanța ține seama de circumstanțele specifice ale cauzei, precum:
a) valoarea și alte trăsături specifice ale secretului comercial;
b) măsurile luate în vederea protejării secretului comercial;
c) comportamentul pârâtului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;
d) impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial;
e) interesele legitime ale părților și impactul pe care aprobarea sau respingerea măsurilor l-ar putea avea asupra părților;
f) interesele legitime ale terților;
g) interesul public;
h) protejarea drepturilor fundamentale.
(3) La cererea pârâtului, instanța dispune, prin încheiere executorie, încetarea măsurilor provizorii și asigurătorii prevăzute la art. 10 alin. (1) , dacă:
a) reclamantul nu a demarat proceduri judiciare care să conducă la pronunțarea de către instanță a unei hotărâri privind soluționarea fondului cauzei, în termen de 30 de zile calendaristice de la luarea acestora;
b) informațiile în cauză nu mai îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 2 lit. a) , din motive care nu pot fi imputate pârâtului.
(4) În vederea încuviințării măsurilor provizorii și asigurătorii prevăzute la art. 10 alin. (1) , instanța poate să dispună obligarea reclamantului la constituirea unei cauțiuni sau a unei garanții echivalente corespunzătoare, destinată să asigure acoperirea oricărui prejudiciu suferit de pârât și, dacă este cazul, de către oricare altă persoană afectată de măsurile respective.
(5) Instanța poate dispune la cererea pârâtului sau a terțului prejudiciat acordarea unei despăgubiri corespunzătoare pentru prejudiciul provocat de măsurile prevăzute la art. 10 , în următoarele situații:
a) măsurile au încetat în temeiul alin. (3) lit. a) ;
b) măsurile au încetat ca urmare a oricărei acțiuni sau omisiuni a reclamantului;
c) când se constată ulterior că nu a avut loc o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial sau o amenințare de producere a unor astfel de comportamente.
(6) Dispunerea de către instanță a măsurilor provizorii și asigurătorii prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se face cu aplicarea regulilor de procedură prevăzute la art. 978 și 979 din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare.
(7) Împotriva măsurilor dispuse de instanță potrivit art. 10 alin. (1) și (2) și alin. (3) și (5) ale prezentului articol, partea interesată poate formula apel în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară în condiții de urgență.