Articolul I

1. Punctul 3 se modifică și va avea următorul cuprins:Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins: Articolul 11 Dispoziții generale privind șederea străinilor (1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere. (2) Străinilor care nu au obligația obținerii vizei în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2018/1.806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație, cu modificările ulterioare, li se permite intrarea pe teritoriul României și pot să rămână pentru o perioadă de maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul oricărui stat Schengen. (3) Străinii care se află în posesia unei vize eliberate de un stat Schengen în condițiile Codului de vize, cu excepția vizelor care fac obiectul unei limitări pentru teritoriul României, pot intra și rămâne în România cu respectarea valabilității vizei și a perioadei de ședere acordate prin viza respectivă. (4) Străinilor posesori ai vizelor de lungă ședere sau ai permiselor de ședere eliberate de alte state Schengen li se permite intrarea pe teritoriul României și pot să rămână pentru o perioadă de maximum 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul României, calculate ca perioadă cumulată cu cele petrecute pe teritoriile celorlalte state Schengen, altele decât cel care le-a eliberat viza de lungă ședere, respectiv permisul de ședere. (5) Străinilor intrați pe teritoriul României în condițiile alin. (2) și (4), precum și în baza convențiilor internaționale sau actelor normative prin care aceștia sunt exonerați de la obligativitatea obținerii vizei le încetează dreptul de ședere în următoarele situații: a) se constată că la data intrării pe teritoriul României aceștia nu îndeplineau condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sau nu le mai îndeplinesc; b) au intrat pe teritoriul României pe baza unor documente sau informații false; c) au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alți străini ori au înlesnit transportul sau cazarea acestora; d) au încălcat reglementările vamale ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat; e) au intrat în România în perioada de interdicție, dispusă anterior; f) nu respectă scopul declarat la intrarea pe teritoriul României ori au încălcat reglementările referitoare la angajarea în muncă a străinilor; g) după intrarea în țară împotriva acestora a fost dispusă măsura interdicției de intrare sau au fost declarați indezirabili. (6) Măsura încetării dreptului de ședere pentru situațiile prevăzute la alin. (5) se comunică străinului prin decizia de returnare.

2. La punctul 8 , referitor la modificarea art. 27, alineatul (3) se modifică va avea următorul cuprins:(3) Lista statelor ai căror cetățeni au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul României este cea prevăzută în anexa nr. I la Regulamentul (UE) 2018/1.806 al Parlamentului European și al Consiliului.

3. La punctul 8 , referitor la modificarea art. 27, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins:(7) Cererea de viză se depune la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din străinătate, în a căror circumscripție solicitantul își are domiciliul ori reședința, iar în cazuri deosebite, urgente, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din statul pe al cărui teritoriu solicitantul se află legal.

4. Punctul 11¹ se modifică și va avea următorul cuprins:Articolul 29¹ se modifică și va avea următorul cuprins: Articolul 29¹ Cooperarea cu prestatorii externi de servicii (1) Prin excepție de la art. 29 alin. (5), cererile de acordare a vizelor de lungă ședere pot fi depuse și prin intermediul prestatorilor externi de servicii contractați de Ministerul Afacerilor Externe potrivit legii. (2) Prin intermediul prestatorilor externi de servicii contractați de Ministerul Afacerilor Externe pot fi depuse, în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Codul de vize, și cererile de acordare a vizelor prevăzute de acesta. (3) Condițiile și modalitățile de cooperare cu prestatorii externi de servicii se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe. (4) Prestatorilor externi de servicii nu li se permite accesul la Sistemul național de informații privind vizele și nu le pot fi delegate atribuții privind examinarea cererilor, efectuarea interviurilor cu solicitanții de vize, decizia asupra cererilor, tipărirea și aplicarea colantelor de vize. (5) Pe baza contractelor de cooperare încheiate cu Ministerul Afacerilor Externe, prestatorii externi de servicii pot îndeplini, după caz, una sau mai multe dintre următoarele sarcini: a) furnizarea de informații privind condițiile de acordare a vizelor și formularele pentru cererile de viză; b) informarea solicitantului cu privire la documentele justificative solicitate, pe baza unei liste de control; c) colectarea datelor, inclusiv, după caz, a elementelor biometrice de identificare și a cererilor de acordare a vizelor, precum și transmiterea acestora, în condițiile legii, către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României competente; d) perceperea taxelor de viză și transferul acestora către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României competente; e) gestionarea programărilor pentru prezentarea în persoană la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României competente; f) depunerea și ridicarea documentelor de călătorie la și de la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României și returnarea acestora solicitanților; g) înmânarea formularului de refuz, anulare, respectiv revocare a vizelor. (6) Ministerul Afacerilor Externe urmărește ca taxele suplimentare de servicii percepute de prestatorii externi de servicii să fie proporționale cu cheltuielile suportate de aceștia pentru îndeplinirea sarcinilor care le-au fost încredințate și să nu depășească jumătate din cuantumul taxei aferente procesării unei cereri de viză. (7) Cooperarea cu prestatorii externi de servicii nu exclude posibilitatea depunerii cererilor de acordare a vizei direct la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României. (8) În eventualitatea încetării cooperării cu un prestator extern de servicii, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României competente asigură continuitatea furnizării de servicii complete în materie de acordare a vizelor.

5. La punctul 12 , referitor la modificarea art. 30, alineatul (10) se modifică și va avea următorul cuprins:(10) Viza pentru străinii care sunt membri de familie ai cetățenilor români și viza de scurtă ședere pentru străinii prevăzuți la art. 16 alin. (4) din Codul de vize se acordă de misiunile diplomatice și de oficiile consulare ale României, fără plata taxelor.

6. Punctul 23 se modifică și va avea următorul cuprins:După articolul 33 se introduce un nou articol, art. 33¹, cu următorul cuprins: Articolul 33¹ Prelungirea valabilității vizei de scurtă ședere sau a dreptului de ședere stabilit străinului prin viză (1) Durata valabilității și/sau a dreptului de ședere stabilit prin viza de scurtă ședere eliberată de autoritățile române sau de către un alt stat Schengen poate fi prelungită în condițiile art. 33 din Codul de vize. (2) Autoritatea națională competentă să prelungească viza prevăzută la alin. (1), aplicată pe pașapoartele simple, este Inspectoratul General pentru Imigrări și formațiunile teritoriale ale acestuia, iar pentru cele aplicate pe pașapoartele de serviciu sau diplomatice este Ministerul Afacerilor Externe. (3) Refuzul prelungirii duratei valabilității și/sau a dreptului de ședere stabilit prin viza de scurtă ședere nu poate fi contestat.