(1) În anul 2009, pe perioada suspendării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, în cazul întreruperii temporare a activității potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, salariații ale căror contracte sunt astfel suspendate și care beneficiază de indemnizația de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 , cu modificările și completările ulterioare, precum și angajatorii, pentru salariații respectivi, sunt scutiți de plată contribuțiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii, dar nu pentru mai mult de 90 de zile.
(2) Indemnizațiile de care beneficiază salariații, de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, plătite din fondul de salarii, pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 , cu modificările și completările ulterioare, nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, pentru o perioadă de cel mult 90 de zile în anul 2009, în înțelesul impozitului pe venit prevăzut de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Perioada prevăzută la alin. (1), pentru care salariații ale căror contracte individuale de muncă sunt suspendate și angajatorii acestor salariați sunt scutiți de plată contribuțiilor de asigurări sociale datorate potrivit legii, constituie stagiu de cotizare fără plata contribuției.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (1)-(3) se aplică în cazul în care contractul individual de muncă se suspendă în situațiile de întrerupere temporară, totală sau parțială, inclusiv de reducere temporară, a activității angajatorului, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.
(5) Măsurile prevăzute la alin. (1)-(3) nu se aplică pe perioada din anul 2009 anterioară datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(6) Prin sintagma contribuții de asigurări sociale se înțelege contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, inclusiv contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, datorate, potrivit prevederilor legale, atât de salariații care beneficiază de indemnizația de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 , cu modificările și completările ulterioare, cât și de angajatorii acestora, pentru respectivii salariați.
(7) Pentru stabilirea și calculul indemnizației de șomaj prevăzute de Legea nr. 76/2002 , cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru stabilirea și calculul drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, se utilizează salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare în perioada prevăzută la alin. (1). În situația în care stagiul de cotizare realizat potrivit alin. (3) este corespunzător unei fracțiuni de lună, se utilizează salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare în perioada respectivă, corespunzător fracțiunii de lună.
(8) Prin derogare de la dispozițiile art. 34 alin. (1¹) lit. a) și ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 , cu modificările și completările ulterioare, perioada prevăzută la alin. (3), în care salariații realizează stagiu de cotizare fără plata contribuției, se ia în calcul la stabilirea perioadei de 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii pentru acordarea indemnizației de șomaj, prevăzută la art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 , cu modificările și completările ulterioare, precum și la realizarea stagiului minim de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj.