(1) Pentru sumele care fac obiectul eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, precum și pentru obligațiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) - b¹) și d) - h) nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată. În cazul obligațiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) executarea silită se suspendă după comunicarea somației.
(2) Odată cu comunicarea deciziei de eșalonare la plată către contribuabil, organele fiscale competente comunică, în scris, băncilor la care contribuabilul își are deschise conturile bancare și/sau terților popriți care dețin/datorează sume de bani contribuabilului măsura de suspendare a executării silite prin poprire.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.
(4) Sumele existente în cont la data și ora comunicării adresei de suspendare a executării silite rămân indisponibilizate, contribuabilul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăți în scopul:
a) achitării obligațiilor administrate/recuperate de organele fiscale competente de care depinde menținerea valabilității eșalonării la plată;
b) achitării drepturilor salariale.
(5) În cazul terților popriți, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceștia contribuabilului, atât a celor prezente, cât și a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului fiscal privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.
(6) Măsurile de executare silită începute asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietatea contribuabilului se suspendă de la data comunicării deciziei de eșalonare la plată.