(1) În cazul contribuabililor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale restante, pe o perioadă de cel mult 12 luni, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) contribuabilul depune o cerere la organul fiscal competent;
b) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. b);
c) contribuabilul depune, în cel mult 30 de zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, o garanție în valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul eșalonării la plată, precum și a penalităților de întârziere ce pot face obiectul amânării la plată potrivit art. 17¹, înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) În sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic contribuabilul care, la data depunerii cererii, îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:
a) nu are fapte înscrise în cazierul fiscal;
b) niciunul dintre administratori și/sau asociați nu a deținut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanșată procedura insolvenței și la care au rămas obligații fiscale neachitate;
c) nu se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului sau în registre ținute de instanțe judecătorești competente;
d) nu are obligații fiscale restante mai mari de 6 luni;
e) nu a înregistrat pierderi contabile în fiecare an din ultimii 3 ani consecutivi. Pierderea contabilă prevăzută de prezenta literă nu cuprinde pierderea contabilă reportată provenită din ajustările cerute de aplicarea IAS 29 «Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste» de către contribuabilii care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;
f) în cazul persoanelor juridice, să fi fost înființate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii.
(3) Cererea depusă potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) se soluționează de organul fiscal competent în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data comunicării certificatului de atestare fiscală de către organul fiscal competent și data depunerii garanției de către contribuabil.
(4) În condițiile prezentului articol, contribuabilii care, la data depunerii cererii, nu au obligații fiscale restante pot solicita eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale declarate, precum și a obligațiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere și pentru care nu s-a împlinit scadența sau termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, după caz.
(5) Prevederile art. 17¹ se aplică în mod corespunzător și penalităților de întârziere aferente sumelor eșalonate la plată potrivit prezentului articol.
(6) În situația în care, ulterior emiterii deciziei de eșalonare la plată, organul fiscal constată că informațiile cuprinse în documentele anexate la cererea depusă potrivit alin. (1) lit. a) nu corespund realității, organul fiscal emite decizia de anulare a deciziei de eșalonare la plată și a deciziei de amânare la plată a penalităților de întârziere, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 13 și 14.