LexistoriaDreptul la drept.

Plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu

Azi

OUG 3/2015 · 5 articole

Articolul 17

(1) Fermierii care au dreptul la plata unică pe suprafață aplică în mod obligatoriu pe toate hectarele lor eligibile următoarele practici agricole benefice pentru climă și mediu:

a) diversificarea culturilor;

b) menținerea pajiștilor permanente existente;

c) prezența unei zone de interes ecologic pe suprafața agricolă.

(2) Plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, denumită în continuare plata pentru înverzire, se acordă fermierilor care aplică practicile prevăzute la alin. (1) în funcție de specificul exploatației și/sau de structura culturilor.

(3) Fermierii care practică sistemul de agricultură ecologică și dețin un document justificativ emis de un organism de inspecție și certificare aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul (CE) 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.092/91 beneficiază implicit de plata prevăzută la alin. (1) pentru suprafețele în conversie sau certificate ale exploatației, utilizate pentru producția ecologică.

(4) Fermierii care au întreaga exploatație ocupată cu culturi permanente beneficiază implicit de plata prevăzută la alin. (1) .

(5) Fermierii ale căror exploatații se află integral sau parțial în zone care fac obiectul Legii apelor nr. 107/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011 , cu modificările și completările ulterioare, au dreptul la plata menționată în prezentul capitol, cu condiția să aplice practicile menționate în prezentul capitol, în măsura în care practicile respective sunt compatibile, în exploatația în cauză, cu obiectivele actelor normative menționate.

(6) În vederea finanțării plății pentru înverzire se utilizează 30% din plafonul național anual prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013.

(7) Cuantumul plății pentru înverzire pe hectarul eligibil se calculează anual prin împărțirea plafonului stabilit potrivit prevederilor alin. (6) la numărul total de hectare eligibile.

Articolul 18

(1) În sensul art. 17 alin. (1) , diversificarea culturilor constă în existența mai multor culturi pe terenul arabil, în funcție de suprafață, după cum urmează:

a) cel puțin două culturi diferite pe suprafețele cuprinse între 10 ha și 30 ha, iar cultura preponderentă să acopere maximum 75% din terenul arabil;

b) cel puțin trei culturi diferite pe suprafețele de peste 30 ha, iar cultura preponderentă să acopere maximum 75% din terenul arabil, respectiv două culturi preponderente să acopere împreună maximum 95% din terenul arabil;

c) fără a aduce atingere numărului de culturi prevăzute la lit. a) și b) , în cazul în care suprafața de teren arabil este cultivată în proporție de peste 75% cu iarbă ori cu alte plante erbacee sau este pârloagă ori este acoperită cu culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de producție, cultura preponderentă de pe restul suprafeței arabile trebuie să ocupe maximum 75% din terenul arabil rămas, cu excepția cazului în care această suprafață rămasă este acoperită cu iarbă sau alte plante furajere erbacee ori este teren lăsat pârloagă.

(2) În sensul alin. (1) sunt asimilate următoarele:

a) o cultură a oricăruia dintre genurile definite în clasificarea botanică a culturilor;

b) un teren lăsat pârloagă;

c) iarba sau alte plante furajere erbacee;

d) culturile de iarnă și cele de primăvară sunt considerate culturi distincte, chiar dacă aparțin aceluiași gen. Triticum spelta este considerată a fi o cultură distinctă de culturile care aparțin aceluiași gen.

(3) Sunt exceptate de la diversificarea culturilor exploatațiile, în cazul în care:

a) întreaga suprafață este acoperită cu culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de producție;

b) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee, este cultivat cu culturi de leguminoase, este teren lăsat pârloagă sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări;

c) peste 75% din suprafața agricolă eligibilă este pajiște permanentă, este utilizată pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee ori pentru culturi aflate sub apă o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări;

d) peste 50% din suprafața arabilă declarată în anul de cerere curent nu a fost declarată de fermier în cererea sa unică de plată din anul anterior și în cazul în care, pe baza unei comparații geospațiale a parcelelor solicitate în cererea unică de plată din anul curent, se constată că întregul teren arabil este cultivat cu o cultură diferită față de cea din anul calendaristic anterior.

Articolul 19

În sensul art. 17 alin. (1) , menținerea pajiștilor permanente existente implică:

a) interdicția de a converti/ara suprafețele de pajiști permanente situate în ariile naturale protejate desemnate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011 , cu modificările și completările ulterioare;

b) proporția dintre suprafața totală cu pajiști permanente și suprafața agricolă totală declarate la APIA nu trebuie să scadă cu mai mult de 5% față de proporția de referință stabilită în anul 2015;

c) în cazul în care proporția de referință a scăzut cu peste 5% la nivel național, se instituie obligații la nivel de exploatație de a reconverti terenul în pajiști permanente pentru acei fermieri care au la dispoziție teren care a fost convertit din teren cu pajiști permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut, așa cum este prevăzut în art. 44 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 639/2014. Această prevedere nu se aplică în cazul în care scăderea cu peste 5% provine din împădurire, cu condiția ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul și să nu includă plantațiile de specii forestiere cu ciclu de producție scurt, de brazi de Crăciun sau de arbori cu creștere rapidă pentru producția de energie.

Articolul 20

(1) În sensul art. 17 alin. (1) , fermierii în ale căror exploatații terenul arabil este mai mare de 15 ha se asigură că, începând cu anul de cerere 2018, o suprafață care corespunde unui procent minim de 5% din terenul arabil al exploatației pe care fermierul l-a declarat este zonă de interes ecologic. Sunt considerate zone de interes ecologic:

a) terase;

b) elemente de peisaj - garduri vii/fâșii împădurite/arbori în aliniament, arbori izolați, pâlcuri arbustive din zona de câmpie, iazuri, rigole;

c) zone tampon situate pe marginea apelor curgătoare sau stătătoare și margini de câmp;

d) zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție;

e) terenuri împădurite prin măsura 221 «Prima împădurire a terenurilor agricole» din cadrul PNDR 2007-2013, prin submăsura 8.1 «Împăduriri și crearea de suprafețe împădurite» din cadrul PNDR 2014-2020 sau în temeiul unei scheme naționale ale cărei condiții respectă dispozițiile art. 43 alin. (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 sau ale art. 22 din Regulamentul (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013;

f) zone cu culturi secundare sau strat vegetal;

g) zone cu culturi fixatoare de azot;

h) zone cu Miscanthus.

(1¹) Procentajul menționat la alin. (1) se poate majora în temeiul unui act legislativ al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene și va fi prevăzut prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(2) Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) sunt situate pe terenul arabil al exploatației, cu excepția celor prevăzute la alin. (1) lit. d) , e) și h) . Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) pot fi adiacente terenului arabil al exploatației declarat de fermier.

(3) Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) sunt situate pe terenul pentru care fermierul face dovada utilizării.

(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică exploatațiilor în următoarele situații:

a) peste 75% din terenul arabil este utilizat pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee, este teren lăsat pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări;

b) peste 75% din suprafața agricolă eligibilă este pajiște permanentă, este utilizată pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee sau este cultivată cu culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări.

Articolul 21

Cuantumul plății pentru înverzire se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.