Bunurile prevăzute la art. 2, situate pe teritoriul României, care au o valoare semnificativă pentru istoria, cultura și civilizatia naționala și universala, fac parte integrantă din patrimoniul cultural național, fiindu-le conferit regimul de monument istoric sau, după caz, de bunuri aparținând patrimoniului cultural național mobil, în condițiile legii.