(1) Venitul lunar de completare prevăzut la art. 7 lit. b) se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și este egal cu diferența dintre câștigul salarial individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât câștigul salarial mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Național de Statistică, și nivelul indemnizației de șomaj.
(2) Venitul de completare prevăzut la art. 7 lit. b) se acordă lunar pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de vechimea în muncă a persoanelor concediate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, după cum urmează:
a) 12 luni, pentru persoanele care au o vechime în muncă cuprinsă între 3 ani și până la 10 ani;
b) 20 de luni, pentru persoanele care au o vechime în muncă cuprinsă între 10 ani și până la 15 ani;
c) 22 de luni, pentru salariații care au o vechime în muncă cuprinsă între 15 ani și până la 25 de ani;
d) 24 de luni, pentru salariații care au o vechime în muncă de cel puțin 25 de ani.
(3) După încetarea plății indemnizației de șomaj, în condițiile Legii nr. 76/2002 , cu modificările și completările ulterioare, persoanele concediate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență beneficiază, până la încheierea perioadei prevăzute la alin. (2), de un venit lunar de completare egal cu diferența dintre câștigul salarial individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât câștigul salarial mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Național de Statistică, și nivelul indemnizației de șomaj la data încetării plății indemnizației de șomaj.