(1) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică obligațiilor bugetare stabilite în acte de constatare, în cazul faptelor ce constituie infracțiuni de evaziune fiscală, dacă instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri definitive în legătură cu aceste fapte comise anterior datei depunerii cererii de înlesniri la plata, indiferent de data la care a fost pronunțată hotărârea definitivă.
(2) În cazul hotărârilor penale de condamnare, pronunțate de instanțele judecătorești, pentru infracțiuni de evaziune fiscală, rămase definitive după acordarea înlesnirilor la plata prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, înlesnirile se anulează, iar organele competente ale creditorilor bugetari vor determina obligațiile bugetare datorate ca urmare a luării acestei măsuri.