Anexa nr. 2
Partea A Tehnicile sau metodele de modificare genetică la care se referă art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din ordonanța de urgență și care nu intră sub incidența prevederilor acesteia, cu condiția ca acestea să nu implice utilizarea moleculelor de acid nucleic recombinant sau a microorganismelor modificate genetic, altele decât cele obținute prin una sau mai multe tehnici/metode prezentate mai jos:
a) mutageneza;
b) fuziunea celulară a speciilor procariote și eucariote (fuziunea protoplastelor) care schimbă material genetic prin procese fiziologice cunoscute;
c) fuziune celulară (inclusiv fuziunea protoplastelor) a celulelor oricărei specii eucariote, inclusiv obținerea de celule hibridoma și fuziunea celulelor vegetale;
d) autoclonarea, proces care constă din îndepărtarea secvențelor de acid nucleic dintr-o celulă a unui organism care poate să fie urmată sau nu de reinserarea în întregime sau parțial a acelui acid nucleic (sau un echivalent sintetic), cu sau fără intervenții prealabile enzimatice sau mecanice, în celulele ale acelorași specii sau în celulele speciilor strâns înrudite filogenetic, care pot schimba material genetic prin procese fiziologice naturale, atunci când este puțin probabil ca organismul rezultat să provoace maladii la om, animale sau plante. Autoclonarea poate include și utilizarea vectorilor de recombinare, cu un istoric îndelungat de utilizare în condiții de siguranță, pentru anumite organisme. Partea B Criterii privind condițiile de utilizare a microorganismelor modificate genetic pentru a se asigura sănătatea umană și a mediului Anexa descrie în termeni generali criteriile pe care trebuie să le îndeplinească utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic utilizate în condiții de izolare, pentru a asigura sănătatea umană și a mediului înconjurător și pentru includerea în partea C. Această anexă va fi suplimentată de note explicative pentru o mai ușoară aplicare a acestor criterii. Criterii generale
1. Certificarea identității tulpinii Identitatea tulpinii microorganismului modificat genetic trebuie stabilită cu exactitate, iar modificarea genetică trebuie cunoscută și verificată.
2. Fundamentarea documentată a condițiilor de biosecuritate Condițiile de biosecuritate pentru utilizarea unui organism modificat genetic se demonstrează pe baza unei documentații de specialitate.
3. Stabilitatea modificării genetice Se impune demonstrarea stabilității modificării genetice, în cazul în care există riscul ca instabilitatea modificării genetice să afecteze condițiile de biosecuritate. Criterii specifice
1. Caracterul nepatogen Microorganismul modificat genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane și animale și a mediului înconjurător. Întrucât caracterul patogen include atât genotoxicitatea, cât și alergenicitatea, organismul modificat genetic trebuie să prezinte următoarele caracteristici:
a) Absența genotoxicității Microorganismul modificat genetic nu trebuie să prezinte o creștere a genotoxicității, ca rezultat al modificării genetice, și să nu aibă caracteristici recunoscute ca fiind genotoxice.
b) Absența alergenicității Microorganismul modificat genetic nu trebuie să prezinte o creștere a alergenicității, ca rezultat al modificării genetice, și să nu fie cunoscut ca alergen; alergenicitatea sa trebuie să fie comparabilă cu cea a microorganismelor modificate genetic identificate în Directiva Consiliului 93/88/CEE care amendează Directiva 90/679/CEE privind protecția lucrătorilor față de riscurile legate de expunerea la agenții biologici la locul de muncă.
2. Absența unor agenți patogeni asociați, care ar putea să apară accidental Microorganismul modificat genetic nu trebuie să conțină agenți patogeni cunoscuți, dobândiți accidental, cum ar fi alte organisme active sau latente, prezente în afara sau în interiorul organismului modificat genetic, susceptibile de a avea efecte adverse asupra sănătății umane și a mediului înconjurător.
3. Transferul de material genetic Materialul modificat genetic nu trebuie să producă efecte adverse în cazul transferului; el nu trebuie să fie autotransmisibil sau transferabil cu o frecvență mai ridicată decât cea a genelor microorganismului receptor sau parental.
4. Condițiile de biosecuritate specifice unei introduceri semnificative și neintenționate în mediu Microorganismul modificat genetic nu trebuie să aibă efecte adverse, imediate sau întârziate asupra mediului, în cazul unei eliberări semnificative și neintenționate în mediu. Microorganismele modificate genetic care nu îndeplinesc criteriile de mai sus nu vor fi incluse în partea C. Note explicative (completează partea B a anexei II la Directiva 90/219/CEE ) Introducere
1. Se consideră corespunzătoare pentru includere în partea C doar tipurile de microorganisme modificate genetic care îndeplinesc atât criteriile generale, cât și cele specifice stabilite în partea B.
2. Toate microorganismele modificate genetic incluse în partea C se vor publică în Jurnalul Oficial alături de caracteristicile lor de identificare sau sursele lor de referință corespunzătoare. Pentru a determina dacă un tip de microorganism modificat genetic se poate înscrie în partea C, este necesar să se ia în considerare toate elementele componente și, după caz, procedeul utilizat pentru obținerea unui microorganism modificat genetic. Se subliniază că, deși toate aspectele trebuie luate în considerare, doar proprietățile microorganismului modificat genetic se vor examina pe baza criteriilor enunțate în partea B. Dacă toate elementele componente ale unui microorganism modificat genetic sunt examinate individual și pot fi considerate inofensive, este probabil ca microorganismul modificat genetic să îndeplinească criteriile de biosecuritate, dar vor fi riguros verificate.
3. Dacă se produc microorganisme modificate genetic intermediare necesare pentru a obține un organism modificat genetic final, acești intermediari ar trebui, de asemenea, să fie examinați în baza criteriilor din partea B, pentru ca fiecare tip să fie exclus, pentru a permite scutirea utilizării în condiții de izolare. Autoritatea competentă asigură aplicarea următoarelor orientări de către utilizatori, pentru a facilita îndeplinirea criteriilor respective în pregătirea dosarelor de notificare prin care se stabilește siguranța, pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu, a tipurilor de microorganisme modificate genetic ce urmează să fie incluse în partea C, precum și de către autoritățile implicate pentru a evalua respectarea reglementărilor.
4. Dosarele de notificare trebuie să includă dovezi detaliate și concrete pentru a permite autorității competente și autorităților implicate, după caz, verificarea declarațiilor privind siguranța utilizării microorganismelor modificate genetic, în ceea ce privește criteriile prevăzute. Se adoptă principiul precauției în caz de incertitudine științifică și în acest context excluderea unui microorganism modificat genetic se realizează numai în cazul existenței unor dovezi concrete care să demonstreze neîndeplinirea criteriilor enumerate în partea B.
5. Autoritatea competentă, precum și celelalte autorități implicate evaluează dosarele privind îndeplinirea criteriilor prevăzute mai sus, iar în cazul unei evaluări pozitive, le transmite Comisiei Europene, în termenele prestabilite de aceasta, prin procedura de comunicare dintre Comisia Europeană și autoritatea competentă. La rândul său, Comisia Europeană va consulta comitetul instituit în conformitate cu art. 21 al Directivei 90/219/CEE cu privire la includerea microorganismelor modificate genetic în cauză în partea C. Definițiile termenilor utilizați sunt prevăzute în apendicele nr. 1. Criterii generale
1. Verificarea/autentificarea tulpinii microbiene a) Trebuie stabilită și autentificată identitatea tulpinii microbiene și trebuie caracterizat corect vectorul/insertul în ceea ce privește structura și funcția în forma în care apare în microorganismul modificat genetic final. Un istoric detaliat al tulpinii (inclusiv istoricul modificărilor genetice) oferă informații utile pentru evaluarea siguranței. Trebuie studiată relația taxonomică cu microorganismele înrudite, cunoscute și dăunătoare, pentru furnizarea de informații relevante privind eventuale caracteristici dăunătoare ce nu se exprimă în mod normal, dar care s-ar putea exprima ca urmare a modificării genetice. Se verifică și se stabilește identitatea culturilor de celule și țesuturi eucariote în conformitate cu clasificări internaționale recunoscute, ca de exemplu Colecția Americană de Tipuri Celulare ATCC (American Type Culture Collection). b) Se studiază bibliografia relevantă pentru informații istorice, rapoarte privind siguranța utilizării, detalii taxonomice, date cu privire la markeri fenotipici și genotipici, de exemplu Manualul Bergey - determinator pentru bacterii (Bergey's Manual of Determinative Bacteriology), articole și reviste științifice de specialitate, informații de la societăți comerciale care furnizează ADN. Se vor obține, de asemenea, informații utile de la colecțiile de culturi și de la organizațiile de colecții de culturi, ca de exemplu: Federația mondială a colecțiilor de culturi WFCC (World Federation of Culture Collections), care publică Repertoarul mondial al colecțiilor de culturi de microorganisme (World Directory of Collections of Cultures of Microorganisms) și Organizația europeană a colecțiilor de culturi - ECCO (European Culture Collection Organizațion). Se vor consulta marile colecții europene de culturi care păstrează vaste grupe de microorganisme. În cazul unui nou microorganism izolat sau al unei noi tulpini ce nu a fost studiat(ă) în profunzime, se impune efectuarea testelor complete necesare confirmării identității microorganismului modificat genetic. Acest caz ar putea surveni dacă tulpina microorganismului modificat genetic diferă apreciabil de tulpina/tulpinile parentală/parentale, de exemplu situația în care microorganismul modificat genetic provine în urma unei fuziuni celulare sau rezultă în urma a multiple modificări genetice.
c) În cazul în care sunt necesare teste pentru a confirma identitatea tulpinii, acestea pot cuprinde teste de morfologie, colorare specifică, microscopie electronică, serologie, profiluri nutriționale bazate pe utilizare și/sau degradare, analiza izoenzimelor, profilul proteinelor și al acizilor grași, proporția (%) bazelor G + C % (G-guanină, C-citozină), amprentele ADN/ARN, amplificarea secvențelor ADN/ARN specifice, analiza prin sonde genetice, hibridizare cu sonde ADN specifice ARNr și secvențializare a ADN/ARN, iar rezultatele acestor teste se documentează corespunzător.
d) Situația optimă pentru identificarea genelor prezente în microorganismul modificat genetic este aceea în care se cunoaște secvența completă de nucleotide a vectorului sau insertului, astfel încât funcția fiecărei unități genetice să poate fi explicată. Dimensiunea vectorului și insertului trebuie limitată pe cât posibil la secvențele genice necesare pentru a îndeplini funcția dorită. Această cerință reduce probabilitatea introducerii și exprimării unor funcții criptice (silențiate sau silențioase) sau a dobândirii unor trăsături genetice nedorite. 2. Fundamentarea documentată a condițiilor de biosecuritate a) Se prezintă dovada siguranței utilizării microorganismului modificat genetic. Dovada include rezultatele unor teste anterioare, date extrase din literatură sau rapoarte ce atestă siguranța organismului. Un istoric al utilizării în condiții de siguranță al microorganismului modificat genetic nu fundamentează neapărat o siguranță completă, mai ales atunci când au fost impuse măsuri înalte de biosecuritate pentru utilizarea acestora. b) Atestarea stabilită corespunzător siguranței de utilizare a tulpinii/organismului receptoare/receptor sau parentale/parental constituie un element cheie pentru a decide dacă microorganismul modificat genetic îndeplinește acest criteriu. Cu toate acestea, microorganismul modificat genetic poate diferi considerabil de ascendentul său (ascendenții săi), ceea ce ar putea afecta siguranța, iar aceste diferențe se impun a fi investigate. În special se ține seama dacă modificarea genetică a avut ca scop eliminarea unei caracteristici dăunătoare sau patogene din tulpina/organismul receptoare/receptor sau parentale/ parental. În asemenea situații, pentru a atesta siguranța, ar trebui să se furnizeze documente justificative clare cu privire la eliminarea efectivă a caracteristicilor dăunătoare sau potențial dăunătoare. Dacă nu există date cu privire la tulpina/organismul receptoare/receptor sau parentale/parental considerată/considerat, se folosesc date colectate pentru specie. Aceste date, sprijinite de o cercetare a literaturii de specialitate cu recunoaștere științifică la nivel mondial și o investigare taxonomică a variației tulpinii în interiorul speciei, pot dovedi siguranța tulpinii/organismului receptoare/receptor sau parentale/parental în cauză. c) În absența unor informații în sprijinul atestării siguranței, se efectuează teste adecvate, recunoscute în literatura științifică de specialitate, pentru a stabili siguranța microorganismului modificat genetic. 3. Stabilitate genetică a) Nu este indicat ca modificarea genetică să crească stabilitatea organismului modificat genetic față de cea a organismului nemodificat din mediu, dacă acest lucru ar avea efecte dăunătoare. b) Deoarece orice instabilitate a modificării genetice ar putea compromite siguranța, trebuie să se dovedească stabilitatea genetică. Acest fapt se confirmă în special în cazul în care în microorganismul modificat genetic s-a introdus o mutație, care atenuează proprietățile dăunătoare. Criterii specifice
1. Absența patogenității a) Nu este indicat ca microorganismul modificat genetic să provoace maladii sau efecte dăunătoare asupra oamenilor sănătoși, animalelor sau plantelor sănătoase, în condiții normale de utilizare sau ca urmare a unui incident relativ previzibil, precum înțeparea cu un ac, ingestie accidentală, expunerea la aerosoli, diseminarea ce ar duce la expunerea mediului. În cazul în care este tot mai probabil ca indivizi imunodepresivi să fie expuși prezenței microorganismelor modificate genetic, de exemplu dacă microorganismul modificat genetic trebuie să se utilizeze într-un mediu clinic, posibilele efecte ale acestei expuneri ar trebui să se ia în considerare pentru a evalua siguranța generală a microorganismului modificat genetic. b) Cercetările pe bază de bibliografie și informațiile de bază colectate pentru examinarea criteriilor generale furnizează marea parte a informațiilor necesare pentru evaluarea riscului. În plus, se studiază datele referitoare la manipularea și siguranța speciei în cauză și a tulpinilor microorganismelor înrudite. Se impune, de asemenea, consultarea listelor de organisme patogene pentru om, animale sau plante, prezentate în Hotărârea Guvernului nr. 1.092/2006 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici în muncă. c) Vectorii virali eucarioți ce urmează să se includă în partea C nu ar trebui să producă efecte dăunătoare asupra sănătății oamenilor și mediului. Se impune cunoașterea originii lor, precum și mecanismul atenuării și stabilitatea caracteristicilor în cauză. Este obligatorie confirmarea, pe cât posibil, a prezenței acestor caracteristici în virus, înainte de modificare și după realizarea acesteia. În cazul în care se utilizează asemenea vectori, este preferabil să se recurgă doar la mutații prin deleție genică. Se pot lua în considerare, de asemenea, construcțiile care utilizează vectori virali, ADN sau ARN, proveniți din celule-gazdă de cultură în care nu s-a utilizat niciun virus infecțios sau nu există suspiciunea de a fi produs un astfel de virus. d) Se poate considera că tulpinile nevirulente ale unei specii patogene recunoscute, precum vaccinurile vii pentru oameni și animale, nu prezintă riscuri sanitare și îndeplinesc astfel criteriile din partea B, cu condiția ca:
– siguranța tulpinii nevirulente să fie stabilită și absența unor efecte dăunătoare asupra sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor să fie atestată (de exemplu, de date din literatura de specialitate); sau - tulpina prezintă o deleție stabilă de material genetic ce determină virulența sau prezintă mutații stabile recunoscute că reduc suficient virulența (de exemplu, demonstrată prin teste de patogenitate, analiză genetică, sonde genetice, detecția fagilor și plasmidelor, cartografierea cu enzime de restricție, secvențializare, sonde proteice) și a cărei siguranță de utilizare să fie suficient atestată. Se consideră riscul de reversie al unei deleții genice sau al unei mutații genice pentru orice eveniment de transformare ulterior.
e) Dacă un studiu bibliografic și taxonomic nu furnizează informațiile dorite, este obligatorie efectuarea de teste de patogenitate adecvate asupra microorganismului în cauză. Aceste teste se realizează asupra microorganismelor modificate genetic, deși în unele cazuri este indicat ca aceste teste să se aplice și tulpinii receptoare sau parentale. Cu toate acestea, în cazul în care microorganismul modificat genetic este foarte diferit de microorganismul (microorganismele) parental(e), se evită tragerea unor concluzii pripite cu privire la absența patogenității.
f) Exemplele de tulpini receptoare sau parentale de microorganisme, utilizate pentru producerea microorganismelor modificate genetic, ce pot fi considerate corespunzătoare pentru includerea în partea C cuprind:
– derivate de tulpini bacteriene suficient inactivate ("incapacitate"), ca Escherichia coli K12 și Staphylococcus aureus 83254, a căror creștere și supraviețuire depinde de aportul de nutrienți care nu sunt prezenți la om sau în mediul exterior mediului de cultură, de exemplu culturi auxotrofe pentru acidul diaminopimelic, timină;
– culturile de celule și țesuturi eucariote (vegetale sau animale, inclusiv de mamifere) pot fi considerate, de asemenea, gazde inactivate ("incapacitate") corespunzător. Microorganismele modificate genetic derivate din aceste celule trebuie să îndeplinească celelalte criterii enumerate în prezentul document (de exemplu, absența agenților adventivi dăunători și vectori netransferabili);
– tulpini de microorganisme gazde, tipuri sălbatice nepatogene, ce pot avea nișe ecologice extrem de specializate, a căror diseminare accidentală ar avea un impact minim asupra mediului, sau foarte răspândite, dar inofensive, astfel încât o diseminare accidentală ar avea consecințe minime pentru om, animale și plante. De exemplu, bacterii lactice, rizobacterii, extremo-termofile, bacterii sau fungi producătoare/producători de antibiotice. Microorganismele menționate anterior trebuie să prezinte caracteristici genetice și moleculare bine studiate și caracterizate.
g) Se recomandă ca vectorul și insertul, așa cum apar în microorganismul modificat genetic final obținut, să nu conțină gene care să exprime o proteină activă sau un transcript (de exemplu, factori de virulență, toxine etc.), la un nivel și într-o formă care să confere microorganismului modificat genetic un fenotip susceptibil a provoca maladii la oameni, animale și plante sau să cauzeze efecte dăunătoare mediului.
h) Se recomandă să se evite utilizarea unui vector/insert ce conține secvențe codificatoare pentru caractere dăunătoare în anumite microorganisme, chiar dacă nu conferă microorganismului modificat genetic final un fenotip susceptibil a genera maladii la oameni, animale și plante sau să cauzeze efecte negative mediului. Trebuie, de asemenea, să se verifice ca materialul genetic inserat să nu codifice factori ai patogenității capabili să se substituie unei mutații silențioase prezente în organismul parental.
i) Fenotipul exprimat după inserția unui vector poate depinde de organismul receptor sau parental; ceea ce este valabil pentru un organism gazdă nu se poate aplica automat și altor gazde. De exemplu, un retrovirus inactivat utilizat ca vector este incapabil să producă particule virale infecțioase în bacterii sau în majoritatea liniilor celulare. Cu toate acestea, același vector într-o altă linie celulară ar putea produce particule virale infecțioase și, în funcție de natura inactivării și a secvențelor inserate, ar putea conferi microorganismelor modificate genetic obținute un fenotip susceptibil să provoace o maladie. 2. Absența genotoxicității a) Se recomandă ca microorganismul modificat genetic să nu producă toxine nedorite sau să nu prezinte o genotoxicitate crescută în urma modificării genetice. Exotoxinele, endotoxinele și micotoxinele sunt toxine bacteriene și fungice. Analiza tulpinii receptoare sau parentale poate furniza informații utile în acest sens. b) În cazul în care tulpina receptoare sau parentală nu produce toxine, trebuie să se verifice vectorul/insertul pentru a nu introduce toxine sau pentru a nu stimula/derepresa producerea toxinelor. Se impune ca prezența toxinelor să se examineze cu atenție, deși rezultatele nu conduc neapărat la excluderea microorganismului modificat genetic din partea C. 3. Absența alergenicității a) Într-o anumită măsură toate microorganismele sunt potențial alergenice, dar anumite specii sunt alergeni recunoscuți, acestea din urmă putând fi găsite în Directiva 93/88/CEE a Consiliului și în Directiva 95/30/CE a Comisiei și în versiunile lor modificate. b) Este necesar să se verifice dacă microorganismul modificat genetic aparține acestui grup de alergeni. Componentele alergenice ale acestor microorganisme pot fi pereți celulari, spori, metaboliți naturali (de exemplu, enzime proteolitice) și anumite antibiotice. Dacă vectorul și insertul se exprimă în microorganismul modificat genetic final obținut, produsul genetic nu trebuie să aibă activitate biologică care să poată produce alergeni semnificativi. Este de notat că acest criteriu nu se poate aplica în mod absolut. 4. Absența agenților patogeni adventivi a) Se recomandă ca microorganismul modificat genetic să nu conțină agenți adventivi cunoscuți, precum micoplasme, virusuri, bacterii, fungi, alte celule vegetale sau animale, simbionți care pot produce efecte dăunătoare. O metodă de a evita acest risc este utilizarea unei tulpini receptoare sau parentale lipsite de agenți adventivi patogeni în construcția unui microorganism modificat genetic. Cu toate acestea, nu trebuie să se pornească de la principiul că microorganismul modificat genetic va fi lipsit de agenți adventivi chiar dacă organismul (organismele) parental(e) erau. În acest caz se consideră că este posibil să se fi introdus noi agenți adventivi în decursul obținerii microorganismului modificat genetic. b) Se impune verificarea cu atenție a prezenței agenților adventivi potențial patogeni de tipul virusului coriomeningitei limfocitare sau al micoplasmei Mycoplasma pneumoniae, prezenți în mod obișnuit în culturile de celule animale. Agenții adventivi pot fi greu de detectat. Trebuie să se ia în considerare orice elemente ce ar reduce eficiența depistării. 5. Transfer de material genetic a) Se recomandă ca materialul genetic inserat în microorganismul modificat genetic să nu fie transmisibil sau transferabil, dacă ar fi să exprime un fenotip dăunător într-un organism receptor. b) Se recomandă ca vectorul și insertul să nu transfere niciun marker de rezistență al microorganismului modificat genetic, în cazul în care rezistența ar putea compromite tratamentul terapeutic. Prezența unor astfel de markeri nu ar exclude a priori înscrierea microorganismului modificat genetic în partea C, dar ar sublinia, în plus, necesitatea supravegherii ca aceste gene să nu fie transferate. c) Dacă vectorul este un virus, cosmidă sau orice alt tip de vector derivat dintr-un virus, se recomandă ca acesta să nu devină lizogen când se folosește ca vector de clonare (de exemplu, lipsit de represorul cI-lambda). Insertul nu ar trebui să fie mobilizabil, datorită, de exemplu, prezenței secvențelor de provirus transferabile sau a altor secvențe funcționale de transpoziție. d) Unii vectori care sunt integrați în cromozomul gazdă pot, de asemenea, să fie considerați nemobilizabili, dar se recomandă a fi studiați de la caz la caz, în special în ceea ce privește mecanismele ce pot facilita mobilitatea cromozomilor (de exemplu, prezența unui factor sexual cromozomial) sau transpoziția în cadrul altor repliconi ce pot fi prezenți în gazdă. 6. Siguranța mediului în cazul diseminării în afara incintei În mod normal, se produc prejudicii asupra mediului doar dacă un microorganism modificat genetic poate supraviețui și poate prezenta caracteristici periculoase. În momentul evaluării prejudiciilor asupra mediului trebuie să se ia în considerare condițiile de mediu diferite din statele membre și, după caz, să se preconizeze scenarii extreme. Se recomandă, după caz, furnizarea unor asemenea informații privind diseminările anterioare (deliberate sau nu), precum și impactul asupra mediului. 7. Supraviețuirea organismelor a) Pentru a determina dacă un microorganism modificat genetic este susceptibil de a cauza efecte dăunătoare asupra mediului sau de a provoca boli plantelor și animalelor, ar trebui să se cerceteze dacă aceste caracteristici biologice vor stimula, vor menține sau vor atenua capacitatea microorganismului modificat genetic de a supraviețui în mediu. Dacă microorganismele modificate genetic nu sunt capabile din punct de vedere biologic de a supraviețui în mediu, aceste organisme nu vor supraviețui în afara recipientului din incinta autorizată, pentru mult timp, astfel încât probabilitatea de interacțiune cu mediul să fie limitată. b) În studiul eventualelor efecte dăunătoare asupra mediului, ar trebui să se ia în seamă, de asemenea, posibila evoluție a microorganismelor modificate genetic care se diseminează din recipient/instalație și interacțiunea lor cu rețelele trofice. 8. Dispersare Pentru a se putea integra într-un mediu, un microorganism modificat genetic ar trebui să supraviețuiască dispersării într-o nișă corespunzătoare în care să se instaleze. Se recomandă utilizarea metodei de dispersare și probabilitatea de supraviețuire în timpul răspândirii. Numeroase microorganisme supraviețuiesc, de exemplu, când sunt răspândite prin aerosoli și picături, precum și via insecte și viermi. 9. Integrarea organismelor în mediu Integrarea microorganismului modificat genetic într-un anumit mediu depinde de natura mediului în care acesta se răspândește și de capacitatea lui de a supraviețui transferului. Potențialul de integrare într-o nișă adecvată variază în funcție de mărimea populației viabile, mărimea nișei și frecvența nișelor adaptate speciei. Probabilitatea este diferită de la o specie la alta. În plus, rezistența sau sensibilitatea la factori de stres, biotici sau abiotici, va avea o mare influență asupra integrării unui microorganism modificat genetic în mediu. Persistența unui microorganism modificat genetic în mediu pentru o perioadă destul de lungă este legată de capacitatea sa de a supraviețui și de a se adapta condițiilor de mediu sau de a exprima o rată de creștere competitivă. Acești factori ar putea fi influențați de modificarea genetică și de situl integrării. În anumite cazuri, este puțin probabil ca modificarea genetică să producă acest efect, mai ales când un anumit produsul genic, participant în biosinteza unui metabolit secundar format la încetarea creșterii celulare, nu inițiază procesul de creștere celulară. 10. Transferul de material genetic a) Tot mai multe informații sunt disponibile privind transferul de material genetic între microorganisme. Chiar dacă microorganismul modificat genetic are o capacitate foarte limitată de a supraviețui, se recomandă determinarea capacității materialului genetic introdus de a persista în mediu sau de a fi transferat la alte organisme și potențialul de a cauza prejudicii. De exemplu, s-a demonstrat că transferul de material genetic survine în condiții experimentale în sol (include rizosfera), în aparatul digestiv al animalelor și în apă, prin conjugare, transducție sau transformare. b) Riscul de transfer de material genetic de la un microorganism modificat genetic, care are o probabilitate redusă de creștere și șanse de supraviețuire limitate, este foarte scăzut. Dacă microorganismul modificat genetic nu conține plasmide autotransferabile sau fagi lizogeni, transferul activ este practic exclus. Riscul ar fi foarte redus dacă vectorul/insertul nu este autotransferabil și este slab mobilizabil. APENDICELE Nr. 1 DEFINIȚII ȘI TERMENI Definițiile termenilor utilizați în prezentul document sunt următoarele:
1. agent adventiv - alt organism, în formă activă sau latentă, ce coexistă alături de microorganismul în cauză sau este prezent în interiorul acestuia;
2. alergen - un antigen ce poate sensibiliza un organism și poate provoca o reacție de hipersensibilitate la o expunere ulterioară la acest alergen;
3. alergie - reacție de hipersensibilitate imediată, ce apare în cazul în care imunoglobulina E (IgE) este produsă ca răspuns la un antigen inofensiv, precum o celulă bacteriană nepatogenă sau neviabilă. Eliberarea unor mediatori imunologici de către mastocitele sensibilizate de prezența IgE produce o reacție inflamatorie acută cu simptome de tipul astmului, eczemelor sau rinitelor;
4. antigen - orice moleculă ce induce producerea de către limfocitele B a unui anticorp specific. O moleculă ce poate fi recunoscută în mod specific de către elementele adaptative ale sistemului imunitar, adică de limfocitele B sau T ori ambele;
5. conjugare - transferul activ de ADN de la o celulă gazdă la alta;
6. cosmidă - tip de vector de donare ce conține o plasmidă în care au fost inserate secvențele cos ale unui bacteriofag lambda (f2α);
7. expresie genetică - procesul de sinteză a transcriptelor ARN, proteinelor și polipeptidelor folosind informațiile conținute în genele unui organism. În prezentul document, corespunde de asemenea nivelului de expresie anticipat sau cunoscut al materialului genetic inserat;
8. insert - secvența de ADN/ARN introdusă în materialul genetic al organismului receptor;
9. maladie - orice perturbare structurală sau funcțională ce produce o afecțiune sau o tulburare la un om, un animal sau o plantă imunocompetent(ă);
10. mobilizare - transferul pasiv de la o gazdă la alta;
11. organism donor - organismul utilizat pentru extragere de material genetic cu scopul de a fi inserat în materialul genetic al organismului receptor;
12. organism parental - organismul din care provine microorganismul modificat genetic;
13. organism receptor - organism în al cărui material genetic s-a introdus prin modificare genetică un material genetic străin;
14. patogenitate - capacitatea unui organism de a cauza o maladie prin infecție, toxicitate sau alergenicitate. Patogenitatea este un atribut taxonomic important propriu fiecărei specii;
15. plasmidă - determinant extracromozomial de ADN capabil de replicare independentă, descoperit la multe microorganisme, care conferă celulei gazdă un anumit avantaj evolutiv;
16. poliploidie - condiție ca un organism unicelular sau pluricelular să aibă mai mult decât două seturi de cromozomi;
17. rizobacterii - bacterii care trăiesc în rizosferă, adică în solul care aderă la rădăcinile plantelor și care eventual penetrează rădăcinile la nivel intracelular sau intercelular. Rizobacteriile se utilizează deseori în agricultură ca inoculi microbieni/germinali;
18. transducție - încorporarea ADN-ului bacterian în bacteriofagi și transferul acestora la bacterii receptoare;
19. transformare genetică - preluarea și integrarea de ADN/ARN străin pur în molecula ADN/ARN a organismului gazdă;
20. vector - structură biologică transportoare de ADN sau ARN, de exemplu plasmide, bacteriofagi, în care se poate insera o secvență de material genetic care urmează a fi inserată în ADN/ARN gazdă, în care va fi replicată și, în anumite cazuri, exprimată;
21. vector mobilizabil defectiv - vector căruia îi lipsesc una sau mai multe funcții de transfer și care nu este susceptibil de a fi mobilizat de alte elemente care suplinesc funcțiile absente;
22. virulență - capacitate a unui microorganism patogen de a se multiplica într-un organism viu și de a provoca manifestări morbide. Virulența poate varia considerabil de la o tulpină la alta a aceluiași microorganism, precum și de la o gază la alta. Partea C Tipurile de microorganisme modificate genetic care îndeplinesc criteriile enumerate în partea B se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului.