(1) Prin obligații de plată restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, se înțelege:
a) obligații de plată pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv;
b) diferențele de obligații de plată principale și accesorii stabilite prin decizie de impunere comunicate până la data de 30 septembrie 2015, inclusiv, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;
c) alte obligații de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal în vederea recuperării la data de 30 septembrie 2015, inclusiv.
(2) Nu sunt considerate obligații de plată restante la 30 septembrie 2015, inclusiv:
a) obligațiile de plată pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, la data de 30 septembrie 2015, inclusiv;
b) obligațiile de plată stabilite în acte administrative a căror executare este suspendată în condițiile legii, la data de 30 septembrie 2015, inclusiv.
(3) Sunt considerate restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, și obligațiile de plată care, la această dată, se află în oricare din situațiile prevăzute la alin. (2), iar ulterior acestei date, dar nu mai târziu de 31 martie 2016, inclusiv, înlesnirea la plată își pierde valabilitatea sau, după caz, încetează suspendarea executării actului administrativ fiscal.
(4) Pentru obligațiile prevăzute la alin. (2) lit. b), contribuabilii pot renunța la efectele suspendării actului administrativ fiscal pentru a beneficia de anularea penalităților de întârziere, precum și a unei cote de 54,2% din dobânzi. În acest caz, contribuabilii trebuie să depună o cerere de renunțare la efectele suspendării actului administrativ fiscal până la data de 31 martie 2016, inclusiv.