LexistoriaDreptul la drept.

Dispoziții generale

Azi

OUG 49/2009 · 5 articole

Articolul 1

(1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează cadrul general al libertății de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii pe teritoriul României.

(2) Prezenta ordonanță de urgență nu are ca obiect liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, privatizarea organismelor publice prestatoare de servicii și eliminarea monopolurilor care prestează servicii.

(3) Prezenta ordonanță de urgență nu afectează dispozițiile penale în vigoare.

(4) Prezenta ordonanță de urgență nu afectează dispozițiile naționale privind definirea, organizarea și funcționarea serviciilor economice de interes general, relațiile de muncă, sănătatea și securitatea la locul de muncă, securitatea socială, protecția și promovarea libertății culturale sau lingvistice, pluralismul mijloacelor de comunicare în masă, precum și exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt acestea recunoscute potrivit legii.

Articolul 2

În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) stat membru - stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European;

b) serviciu - orice activitate economică independentă, prestată în mod obișnuit în schimbul unei remunerații;

c) prestator - orice persoană fizică, cetățean al unui stat membru, sau orice persoană juridică stabilită într-un stat membru, care oferă ori prestează un serviciu;

d) beneficiar - orice persoană fizică, inclusiv consumatorul, așa cum este acesta definit în Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cetățean al unui stat membru sau care beneficiază de drepturi conferite prin acte normative comunitare, sau orice persoană juridică stabilită într-un stat membru, care, în scopuri profesionale ori nonprofesionale, utilizează sau intenționează să utilizeze un serviciu furnizat;

e) stat membru de stabilire - statul membru pe al cărui teritoriu este stabilit prestatorul de servicii în cauză;

f) stabilire - exercitarea efectivă de către prestator, pe o perioadă nedeterminată, a unei activități economice cu caracter independent, având un sediu stabil, fără ca acesta să fie în mod necesar un sediu statutar;

g) stat membru în care se prestează serviciul - statul membru în care serviciul este oferit de către un prestator stabilit într-un alt stat membru;

h) autoritate competentă - orice organism sau autoritate dintr-un stat membru cu rol de control ori de reglementare în ceea ce privește activitățile de servicii, în special autoritățile administrative, precum și ordinele profesionale și asociațiile profesionale sau alte organisme profesionale care, în exercitarea competenței de autoreglementare, creează cadrul legal pentru accesul la activitățile de servicii ori exercitarea acestora;

i) regim de autorizare - orice procedură care obligă prestatorul sau beneficiarul la efectuarea anumitor formalități în vederea obținerii unei decizii din partea unei autorități competente pentru accesul la o activitate de servicii ori exercitarea acesteia;

j) cerință - orice obligație, interdicție, condiție sau limitare impusă prestatorilor ori beneficiarilor de servicii, care este prevăzută în actele cu caracter normativ sau administrativ ale autorităților competente ori care rezultă din jurisprudență, practici administrative, norme ale ordinelor profesionale sau norme colective ale asociațiilor profesionale ori ale altor organizații profesionale, adoptate în exercitarea competenței lor de autoreglementare; clauzele contractelor colective de muncă negociate de partenerii sociali nu sunt, în sine, considerate cerințe în sensul prezentei ordonanțe de urgență;

k) motive imperative de interes general - ordinea publică, siguranța publică, sănătatea publică, păstrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate socială, protecția consumatorilor, beneficiarilor serviciilor și a lucrătorilor, loialitatea tranzacțiilor comerciale, combaterea fraudei, protecția mediului, sănătatea animalelor, proprietatea intelectuală, conservarea patrimoniului național istoric și artistic, obiectivele de politică socială și de politică culturală, precum și orice alte considerente calificate ca motive imperative de interes general de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa;

l) profesie reglementată - orice activitate profesională, astfel cum aceasta este definită în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările și completările ulterioare;

m) organizație caritabilă - organizație constituită în condițiile legii, care desfășoară activități neremunerate constând în acordarea de ajutor persoanelor aflate în nevoie în mod permanent sau temporar;

n) registru - orice evidență sau bază de date administrată de o autoritate competentă, în format electronic ori pe hârtie, cuprinzând informații cu privire la prestatorii de servicii în general sau prestatorii de servicii autorizați într-un domeniu specific;

o) Sistemul de informare al pieței interne (IMI) - platforma electronică prin intermediul căreia se realizează schimbul de informații și comunicarea între autoritățile competente, care decurg din obligațiile de cooperare administrativă prevăzute în prezenta ordonanță de urgență;

p) Interactive Policy Making (IPM) - platforma electronică prin intermediul căreia se realizează raportarea regimurilor de autorizare, a condițiilor evaluate, a celor menținute și a celor eliminate, în urma transpunerii prevederilor Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile în cadrul pieței interne în legislația sectorială din domeniul serviciilor.

Articolul 3

(1) În cazul în care dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență contravin dispozițiilor unui act normativ național care a transpus o directivă sau a creat cadrul juridic necesar aplicării directe a unui regulament și care reglementează aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii ori la exercitarea acesteia în sectoare specifice sau pentru profesii specifice, în conformitate cu actul normativ comunitar transpus, dispozițiile actului normativ special prevalează.

(2) Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență nu vizează norme ale dreptului internațional privat, în special norme care reglementează legislația aplicabilă obligațiilor contractuale și extracontractuale, inclusiv cele care garantează consumatorilor protecția oferită acestora prin normele de protecție a consumatorilor din legislația cu privire la consumatori în vigoare.

(3) Autoritățile competente asigură aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență în conformitate cu dispozițiile tratatelor privitoare la dreptul de stabilire și la libera circulație a serviciilor.

Articolul 4

(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică atât serviciilor furnizate de către prestatorii stabiliți în România, cât și serviciilor furnizate transfrontalier, în România, de către prestatori stabiliți în alt stat membru.

(2) Nu intră în domeniul de aplicare al prezentei ordonanțe de urgență:

a) serviciile financiare, precum serviciile bancare, de credit, asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale și personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță pentru investiții, inclusiv serviciile menționate la art. 18 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare;

a¹) serviciile neeconomice de interes general;

b) serviciile și rețelele de comunicații electronice, precum și resursele și serviciile asociate, în ceea ce privește domeniile reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 527/2002 , cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare al comunicațiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 591/2002 , cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, republicată, Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2007 privind condițiile generale referitoare la interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitală interactivă, precum și a echipamentelor de televiziune digitală ale consumatorilor;

c) serviciile în domeniul transportului, inclusiv serviciile portuare;

d) serviciile de angajare ale agențiilor de ocupare temporară a forței de muncă;

e) serviciile medicale, indiferent dacă sunt asigurate sau nu în cadrul unor unități sanitare și indiferent de modul în care sunt organizate și finanțate ori dacă sunt de natură publică sau privată;

f) serviciile audiovizuale, inclusiv serviciile cinematografice, indiferent de modul lor de producție, distribuție și transmisie, precum și serviciile de radiodifuziune;

g) activitățile de jocuri de noroc care presupun pariuri cu o miză cu valoare pecuniară, inclusiv loterie, jocuri de cazinou și tranzacții referitoare la pariuri;

h) activitățile asociate exercitării autorității publice;

i) serviciile sociale privind locuințele sociale, serviciile privind îngrijirea copiilor și ajutorul acordat familiilor sau persoanelor aflate în nevoie în mod permanent ori temporar, care sunt furnizate de stat, de către prestatori mandatați de stat sau de către organizații caritabile, așa cum sunt ele definite la art. 2 lit. m) ;

j) serviciile de securitate privată;

k) serviciile prestate de notari și executori judecătorești.

(3) Prezenta ordonanță de urgență nu se aplică în domeniul legislației fiscale prescriptive și cerințelor administrative de punere în aplicare a legilor fiscale.

Articolul 4¹

(1) Autoritățile competente au obligația de a examina procedurile și formalitățile aplicabile accesului la o activitate de servicii și exercitării acesteia, iar, în cazul în care acestea nu sunt suficient de simple, de a realiza simplificarea lor.

(2) Formularele armonizate la nivel comunitar în acest domeniu, elaborate de Comisia Europeană, sunt echivalente cu certificatele, atestările și orice alte documente solicitate unui prestator, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Capitolul I — Dispoziții generale · OUG 49/2009 · Lexistoria