(1) Navigatorii au dreptul la repatriere fără niciun cost suportat de aceștia în următoarele situații:

a) atunci când contractul de muncă al navigatorului încetează în timp ce navigatorul este în străinătate;

b) atunci când contractul de muncă al navigatorului încetează la cererea angajatorului în conformitate cu termenii acestuia;

c) atunci când contractul de muncă al navigatorului încetează la cererea navigatorului din motive întemeiate;

d) atunci când navigatorii nu mai sunt apți de a-și îndeplini îndatoririle potrivit contractului de muncă sau când nu mai este posibil să i se ceară acest lucru, ținând cont de împrejurări speciale.

(2) Circumstanțele în care navigatorii au dreptul la repatriere, potrivit alin. (1) lit. b)-d) sunt:

a) atunci când se depășește durata maximă a perioadei de muncă la bordul navei; astfel de perioade nu trebuie să fie mai mari de 8 luni;

b) în caz de boală, accident sau alt motiv medical care impune repatrierea acestora, dacă sunt transportabili din punct de vedere medical;

c) în caz de naufragiu;

d) în cazul în care armatorul nu mai este în măsură de a-și îndeplini obligațiile legale sau contractuale ca angajator al navigatorilor din motive precum insolvabilitatea, vânzarea navei, schimbarea înregistrării navei sau orice alt motiv similar;

e) în cazul în care nava este trimisă spre o zonă de război, așa cum se stipulează în legislația națională sau contractele de muncă, unde navigatorul nu consimte să meargă;

f) în cazul încetării contractului de muncă al navigatorului, a contractului colectiv de muncă conform unei sentințe arbitrale sau din orice alte motive similare.

(3) Costurile care trebuie suportate de armator pentru repatriere trebuie să includă cel puțin:

a) călătoria prin mijloace potrivite și rapide, de regulă cu avionul, până la destinația aleasă pentru repatriere, conform alin. (4) ;

b) cazarea și masa din momentul în care navigatorii părăsesc nava și până ajung la destinația de repatriere;

c) plata unei sume raportate la salariul de bază/zi de transport sau cum este prevăzut în contractul colectiv de muncă, transportul și transbordul efectelor personale ale navigatorului până la destinația de repatriere, precum și orice alte costuri sau cheltuielile rezonabile;

d) tratament medical, dacă este cazul, până când navigatorii sunt apți pentru transport către destinația de repatriere și asistența medicală necesară pe perioada repatrierii;

e) cheltuielile aferente însoțitorului, dacă necesitatea prezenței acestuia este decisă de medicul calificat.

(4) Dacă nu se specifică în clar în contractul de muncă, destinația de repatriere este:

a) locația unde navigatorul a semnat contractul de muncă;

b) statul de domiciliu al navigatorului; sau

c) orice astfel de locații care pot fi stabilite de comun acord la momentul repatrierii.

(5) Dreptul la repatriere poate înceta dacă navigatorul în cauză nu îl revendică într-o perioadă de timp mai mică de 10 săptămâni de la data încetării contractului sau astfel cum este prevăzut în contractul colectiv de muncă, cu excepția cazului în care navigatorul este ținut captiv pe sau în afara navei ca rezultat al actelor de piraterie sau jaf armat împotriva navei.