(1) Creditorul, respectiv entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe trebuie să țină cont de circumstanțele individuale ale consumatorului, de interesele și drepturile consumatorului, precum și de capacitatea de rambursare a acestuia atunci când oferă soluții.

(2) Soluțiile oferite de creditor pot include:

a) refinanțarea totală sau parțială a contractului de credit utilizând una din ofertele curente ale creditorului;

b) prelungirea duratei contractului de credit;

c) schimbarea tipului contractului de credit;

d) amânarea plății sumei totale sau parțiale a ratei de rambursare pentru o perioadă;

e) schimbarea ratei dobânzii;

f) oferirea unei perioade fără plăți;

g) reducerea pe perioade scurte a ratei;

h) consolidarea mai multor credite care poate oferi un termen mai lung de creditare și o rata mai mică;

i) rescadențarea ratelor;

j) reeșalonarea ratelor;

k) conversia creditelor.

l) reducerea soldului datoriei.

(3) Entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe elaborează, împreună cu consumatorul, un plan de achitare a datoriilor/obligațiilor adaptat la veniturile actuale ale acestuia, ce poate include:

a) eșalonarea plății sumelor datorate;

b) reducerea sumei totale de plată;

c) oferirea unei perioade fără plăți;

d) consolidarea mai multor datorii.

(4) Finanțările intermediare și finanțările anticipate acordate în baza contractului de economisire și creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, a căror scadență finală este dată de repartizarea contractului de economisire-creditare în baza căruia a fost acordat creditul, sunt exceptate de la prevederile alin. (2) lit. b) , d) , i) și j) .

(5) În orice situație, soluțiile oferite potrivit alin. (2) și (3) :

a) nu aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) lit. g) ;

b) nu determină o reevaluare a bunului adus în garanție și, de asemenea, nu impun o altă garanție, decât la solicitarea expresă a consumatorului.