(1) Inițiativa concesionării trebuie să aibă la bază efectuarea unui studiu de oportunitate, care să cuprindă, în principal, următoarele elemente:

a) descrierea și identificarea bunului care urmează să fie concesionat;

b) motivele de ordin economic, financiar, social și de mediu, care justifică realizarea concesiunii;

c) nivelul minim al redevenței;

d) procedura utilizată pentru atribuirea contractului de concesiune și justificarea alegerii procedurii;

e) durata estimată a concesiunii;

f) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare;

g) avizul obligatoriu al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și al Statului Major General privind încadrarea obiectului concesiunii în infrastructura sistemului național de apărare, după caz;

h) avizul obligatoriu al structurii de administrare/custodelui ariei naturale protejate, în cazul în care obiectul concesiunii îl constituie bunuri situate în interiorul unei arii naturale protejate, respectiv al autorității teritoriale pentru protecția mediului competente, în cazul în care aria naturală protejată nu are structură de administrare/custode.

(2) Concedentul este obligat ca, într-un termen de 30 de zile de la insusirea propunerii de concesionare formulate de persoana interesata, sa procedeze la intocmirea studiului de oportunitate.

(3) În cazurile în care autoritatea publică nu deține capacitatea organizatorică și tehnică pentru elaborarea studiului de oportunitate prevăzut la alin. (1), aceasta poate apela la serviciile unor consultanți de specialitate.

(4) Contractarea serviciilor prevăzute la alin. (3) se face cu respectarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , ale Legii concurenței nr. 21/1996 , republicată, și ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare.