(1) În fiecare caz în care se constată săvârșirea unei fapte dintre cele prevăzute la art. 26 lit. a) sau b), angajatorul este răspunzător pentru plata:
a) oricărei remunerații restante datorate străinilor angajați ilegal. Cuantumul remunerației se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepția cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
b) cuantumului tuturor impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă străinul ar fi fost angajat legal, inclusiv penalitățile de întârziere și amenzile administrative corespunzătoare;
c) oricăror cheltuieli determinate de transferul plăților restante în țara în care străinul s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat.
(2) Atunci când se constată că fapta prevăzută la art. 26 lit. a) sau b) a fost săvârșită de un subcontractant, atât contractantul principal, cât și orice subcontractant intermediar vor fi considerați răspunzători dacă au avut cunoștință de faptul că subcontractantul angajator angaja străini aflați în situație de ședere ilegală, solidar cu angajatorul, pentru a efectua plățile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) și la art. 26 sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul.