(1) Principiile generale avute în vedere la stabilirea tarifelor de transport feroviar public de călători pe teritoriul României sunt:
a) reflectarea în tariful de transport a nivelului de viteză și confort oferit călătorilor în timpul călătoriei cu diversele tipuri de servicii de transport feroviar;
b) fiecare tip de serviciu de transport feroviar public de călători va avea tarif propriu, diferențiat în raport de nivelul de confort și viteză oferit, tarif care poate fi calculat pe zone kilometrice, la care se adaugă tariful de rezervare a locului, pentru trenurile la care este prevăzută rezervarea locurilor;
c) asigurarea posibilității călătorului să opteze pentru călătoria cu un alt serviciu de transport feroviar public de călători decât cel pentru care și-a procurat inițial legitimația de călătorie numai în situația când serviciile sunt operate de același operator de transport feroviar, caz în care călătorul va plăti un preț care reprezintă diferența dintre tarifele celor două servicii la aceeași distanță parcursă, dacă noul serviciu are un tarif mai mare, la care se adaugă tariful de rezervare a locului pentru noul tren, dacă este cazul;
d) pentru călătoria cu mai multe trenuri tariful de transport va fi suma tarifelor de transport pentru fiecare tren în parte;
e) operatorul de transport feroviar poate acorda reduceri din tarifele serviciilor de transport feroviar pe care le operează, pentru fidelizarea călătorului. În cazul serviciilor de transport feroviar public de călători care fac obiectul obligației de serviciu public reducerile se acordă cu respectarea principiilor și regulilor stabilite prin contractele de servicii publice.
(2) Distanța kilometrică se calculează pe ruta cerută de călător la distanțele ce se parcurg în mod efectiv, pentru fiecare tren în parte, conform indicatorului kilometric C.F.R..
(3) Ruta este directă atunci când între stația de plecare și cea de destinație este urmat drumul cel mai scurt. În acest caz nu este obligatorie indicarea rutei pe legitimația de călătorie.
(4) În cazul în care nu este urmat drumul cel mai scurt și călătoria se face pe rută ocolitoare, trebuie indicată ruta pe legitimația de călătorie, prin denumiri de stații intermediare care nu sunt de ramificație, astfel încât să nu existe dubiu asupra parcursului de urmat.
(5) Ruta poate cuprinde și porțiuni de linie care se parcurg de două ori. În astfel de cazuri distanța kilometrică se calculează pe ruta efectiv parcursă.
(6) În cazul călătoriilor în circuit, când pe unele porțiuni călătoria se efectuează cu alte mijloace decât trenurile de călători, aceste porțiuni nu se iau în calculul distanței kilometrice.
(7) Pentru serviciile de transport feroviar public de călători care fac obiectul obligației de serviciu public, prin contractele de servicii publice se pot stabili principii și reguli specifice privind tarifele aplicate.