(1) Sumele utilizate pentru finanțarea măsurilor prevăzute la art. 1 sunt considerate cheltuieli pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, în cadrul procedurii falimentului, în înțelesul legislației insolvenței aplicabile, și se plătesc cu prioritate din valorificarea acestor bunuri.
(2) Sumele încasate de Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se fac venit la bugetul de stat, potrivit prevederilor legale.