(1) În conformitate cu prevederile autorizației de stocare, operatorul are obligația să monitorizeze instalațiile de injectare, complexul de stocare, inclusiv, acolo unde este posibil, până de dioxid de carbon și, după caz, efectele asupra calității mediului înconjurător, în scopul:
a) comparării în situl de stocare a comportamentului real al dioxidului de carbon și al apei de formație în situl de stocare față de cel rezultat în urma modelării;
b) detectării neregulilor semnificative;
c) detectării migrării dioxidului de carbon;
d) detectării scurgerii dioxidului de carbon;
e) detectării efectelor negative semnificative asupra mediului înconjurător, inclusiv în particular asupra apei potabile, asupra populației sau a utilizatorilor biosferei înconjurătoare;
f) evaluării eficacității oricăror măsuri corective adoptate potrivit art. 17 ;
g) actualizării evaluării siguranței și a integrității complexului de stocare pe termen scurt și lung, inclusiv evaluarea măsurii în care dioxidul de carbon stocat este reținut complet și permanent.
(2) Monitorizarea se realizează conform unui plan de monitorizare elaborat de către operator potrivit prevederilor art. 8 lit. f) și anexei nr. 2 , care include criterii privind monitorizarea pusă în aplicare în conformitate cu ghidurile privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră sub schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii Europene, transmis către ANPM și aprobat de această instituție potrivit art. 10 lit. e) .
(3) Planul de monitorizare se actualizează potrivit prevederilor stabilite în anexa nr. 2 și cel puțin o dată la fiecare 5 ani pentru a ține cont de modificările din evaluarea riscului de scurgere, modificările din evaluarea riscurilor asupra mediului și a sănătății umane, noile cunoștințe științifice și evoluțiile celor mai bune tehnologii disponibile. Planurile actualizate sunt retransmise spre aprobare ANPM.