LexistoriaDreptul la drept.

Accesul terților

Azi

OUG 64/2011 · 3 articole

Articolul 22

(1) Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, și ANRM iau măsurile necesare pentru a se asigura că utilizatorii potențiali pot obține accesul la rețelele de transport și, respectiv, la siturile de stocare ale dioxidului de carbon în scopul stocării geologice a dioxidului de carbon produs și captat potrivit prevederilor alin. (3)-(5) .

(2) Transportul dioxidului de carbon se face pe baza unei licențe de transport al dioxidului de carbon, emisă de către ANRE, pentru o perioadă de timp determinată.

(3) Accesul menționat la alin. (1) este asigurat într-un mod transparent și nediscriminatoriu, conform cerințelor stabilite de ANRE și, respectiv, de ANRM. Obiectivele accesului echitabil și deschis țin seama de:

a) capacitatea de stocare care este sau poate fi pusă la dispoziție în mod rezonabil în cadrul zonelor determinate potrivit art. 5 și, respectiv, capacitatea de transport care este sau poate fi pusă la dispoziție în mod rezonabil;

b) angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, potrivit legislației în vigoare, prevăzută a se îndeplini prin captarea și stocarea geologică a dioxidului de carbon;

c) necesitatea de a refuza accesul atunci când există o incompatibilitate privind specificațiile tehnice care nu poate fi rezolvată într-un mod acceptabil;

d) necesitatea de a respecta nevoile rezonabile și justificate, dovedite în mod corespunzător, ale proprietarului ori operatorului sitului de stocare sau, după caz, ale rețelei de transport, precum și interesele tuturor celorlalți utilizatori ai sitului ori ai rețelei sau ai principalelor instalații de prelucrare ori manipulare aferente care pot fi afectate; nevoile rezonabile și justificate ale proprietarului/operatorului rețelei de transport al dioxidului de carbon/operatorului sitului de stocare includ dreptul prioritar al acestora de a utiliza integral sau o parte din capacitatea de transport și stocare pentru transportul, respectiv stocarea dioxidului de carbon propriu sau al primilor utilizatori ai rețelei de transport ori ai sitului de stocare cu care există încheiate angajamente contractuale ferme pentru stocarea și transportul dioxidului de carbon și în temeiul cărora a fost luată decizia de investiție de către proprietar ori operator; dreptul prioritar se exercită înainte de acordarea accesului la rețeaua de transport/situl de stocare a dioxidului de carbon.

(4) La solicitarea ANRE, operatorul sistemului de transport al dioxidului de carbon elaborează un regulament privind accesul transparent și nediscriminatoriu al utilizatorilor potențiali la rețeaua de transport al dioxidului de carbon și îl supune aprobării ANRE.

(5) ANRMPSG elaborează procedura privind accesul transparent și nediscriminatoriu al operatorilor potențiali la siturile de stocare a dioxidului de carbon, care se aprobă prin ordin al președintelui acesteia.

(6) ANRM și ANRE sunt autoritățile responsabile pentru urmărirea aplicării de către operatorii siturilor de stocare și, respectiv, de către operatorii de transport a măsurilor prevăzute la alin (3) .

(7) Operatorii rețelelor de transport și operatorii siturilor de stocare pot refuza accesul pe motivul lipsei de capacitate. Refuzul trebuie să fie motivat și justificat în mod corespunzător.

(8) Atunci când operatorul sitului de stocare sau operatorul de transport refuză accesul pe baza lipsei de capacitate tehnică ori a lipsei posibilităților de racordare, acesta trebuie să realizeze orice îmbunătățiri necesare, în măsura în care acestea sunt realizabile din punct de vedere economic sau atunci când un client potențial este dispus să acopere costurile respective, cu condiția ca acest lucru să nu aibă un impact negativ asupra securității de mediu, a transportului și stocării geologice a dioxidului de carbon și cu modificarea corespunzătoare a actelor de reglementare din domeniul protecției mediului existente.

Articolul 22¹

Pentru transportul dioxidului de carbon prin rețele de transport, ANRE:

a) aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, normele tehnice privind proiectarea, execuția și exploatarea rețelei de transport al dioxidului de carbon, elaborate de părțile interesate;

b) aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, reglementările tehnice și/sau operaționale, necesare funcționării rețelei de transport al dioxidului de carbon, elaborate de părțile interesate;

c) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, principiile metodologice de stabilire a tarifelor de transport al dioxidului de carbon;

d) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, regulamente specifice pentru autorizarea operatorilor economici și/sau persoanelor fizice care desfășoară activități de proiectare, execuție și exploatare a rețelei de transport al dioxidului de carbon;

e) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, regulamentul de acordare, modificare, suspendare și retragere a licenței de operare a rețelei de transport al dioxidului de carbon;

f) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, condițiile-cadru de valabilitate a licenței de operare a rețelei de transport al dioxidului de carbon;

g) elaborează și aprobă, prin ordin al președintelui ANRE, condițiile-cadru de valabilitate a autorizației de înființare a rețelei de transport al dioxidului de carbon;

h) soluționează disputele privind tarifele de transport al dioxidului de carbon aplicate de operator, conform reglementărilor ANRE elaborate și aprobate prin ordin al președintelui ANRE.

Articolul 23

(1) Litigiile se soluționează de instanța de contencios administrativ competentă, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, în a cărei circumscripție teritorială se află rețeaua de transport și/sau situl de stocare.

(2) În cazul unor litigii transfrontaliere se aplică sistemul de soluționare a litigiilor din statul membru sub jurisdicția căruia se află rețeaua de transport sau situl de stocare la care s-a refuzat accesul. Atunci când, în litigiile transfrontaliere, rețeaua respectivă de transport sau situl respectiv de stocare se află sub jurisdicția mai multor state membre, acestea se consultă pentru a se asigura aplicarea prevederilor comunitare privind stocarea geologică a dioxidului de carbon în mod consecvent.