(1) Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, autoritatea cu atribuții ia cunoștință despre alte acte sau fapte necunoscute la data efectuării verificărilor sau Autoritatea de audit, prin raportul final, își menține recomandările sau autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a delegat activitatea de constatare, ajunge la concluzia că organismul intermediar nu și-a îndeplinit în mod corespunzător funcția delegată.
(2) În condițiile alin. (1) se poate emite un alt titlu de creanță ori, după caz, un act de îndreptare a titlului de creanță, pentru eventuale diferențe necesare pentru stabilirea corectă a prejudiciului.
(3) Formatul standard al actului de îndreptare a titlului de creanță este stabilit în normele metodologice.
(4) Titlul de creanță poate fi anulat prin decizia autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, în situația în care în raportul final de audit emis de Autoritatea de audit/structurile de audit intern/structurile de audit extern, respectiv în raportul final de verificare emis de Autoritatea de Certificare și Plată, se renunță la recomandările formulate în proiectul raportului de audit sau raportul de verificare.
(5) Formatul standard al deciziei de anulare a titlului de creanță este prevăzut în normele metodologice.