În situația în care, ca urmare a procedurii de audiere sau de conciliere, poziția autorităților române rămâne divergentă în raport cu cea a reprezentanților Uniunii Europene/donatorului public internațional, a căror decizie finală este aplicarea de corecții financiare Românei, Guvernul României poate decide, la inițiativa autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, cu avizul autorităților de certificare și cu aprobarea ministrului finanțelor publice:
a) inițierea procedurii de contestare la instanțele stabilite prin acordurile cu Uniunea Europeană/donatorul public internațional a deciziei finale a reprezentanților Uniunii Europene/donatorului privind corecția financiară aplicată României; sau
b) neinițierea procedurii de contestare la instanțele stabilite prin acordurile cu Uniunea Europeană/donatorul public internațional și, în acest caz, acceptarea constatării, cu implicații financiare stabilite de reprezentanții Uniunii Europene/ donatorului public internațional, prin aplicarea decertificării definitive și/sau a deducerilor definitive, în condițiile prevăzute la art. 57¹ alin. (5) .