(1) Prin excepție de la prevederile art. 34 alin. (1¹) lit. a) și ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj, cu modificările și completările ulterioare, perioada de suspendare a raporturilor de muncă în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată , cu modificările și completările ulterioare, pe perioada stării de urgență și a stării de alertă instituite potrivit legii, se ia în calcul la stabilirea stagiului de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii pentru indemnizația de șomaj.
(2) Perioada stării de urgență și perioada stării de alertă în care contractele individuale de muncă sunt suspendate în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, republicată , cu modificările și completările ulterioare, pentru care angajatorii nu datorează contribuția asiguratorie pentru muncă conform prevederilor art. 220⁵ din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare, constituie stagiu asimilat în sistemul asigurărilor pentru șomaj.
(3) Pentru stabilirea și calculul indemnizației de șomaj prevăzute de Legea nr. 76/2002 , cu modificările și completările ulterioare, se utilizează indemnizația prevăzuta la art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 , cu modificările și completările ulterioare.