Rolul instanțelor naționale în domeniul ajutorului de stat

(1) Instanțele naționale vor asigura aplicabilitatea directă a art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, adoptând orice măsuri necesare conform normelor procedurale naționale aplicabile. Hotărârea instanței poate impune, inter alia: suspendarea plății unui ajutor ilegal, recuperarea ajutorului ilegal, recuperarea dobânzii corespunzătoare, despăgubiri pentru concurenții afectați. Instanțele vor ține cont, în aplicarea dispozițiilor legale naționale, de deciziile Comisiei Europene prin care se dispune recuperarea unui ajutor.

(2) Instanțele naționale au obligația de a verifica dacă măsura contestată a fost declarată sau nu ajutor de stat de către Comisia Europeană sau de furnizor. În cazul în care măsura a fost declarată de Comisia Europeană ca ajutor de stat, instanța națională nu poate modifica caracterul de ajutor de stat al măsurii de sprijin.

(3) Consiliul Concurenței și/sau Comisia Europeană pot interveni în cauză în calitate de amicus curiae.

(4) Dacă furnizorul acordă ajutorul, prin încălcarea obligației de notificare sau a clauzei suspensive, instanțele naționale pot adopta măsurile necesare pentru protejarea părților interesate, inclusiv prin măsuri provizorii, dacă este cazul.

(5) Beneficiarul unui ajutor de stat ilegal nu poate primi niciun alt ajutor înainte de ducerea la îndeplinire a tuturor măsurilor dispuse prin hotărârea instanței naționale prin care s-a dispus recuperarea ajutorului, cu excepția ajutoarelor destinate reparării daunelor provocate de anumite dezastre naturale.

(6) Întreprinderile afectate de acordarea unui ajutor ilegal pot formula acțiune în contradictoriu cu furnizorul împotriva acestei măsuri, la Curtea de Apel București.

(1) În cazurile în care s-a dispus recuperarea unui ajutor de stat/de minimis, iar beneficiarul ajutorului se află în procedură de insolvență, instanța națională ce derulează respectiva procedură de insolvență va asigura punerea în executare imediată și efectivă a deciziei de recuperare. Instanța va accepta să înscrie creanța privitoare la restituirea ajutorului în cauză în tabelul creanțelor, împreună cu dobânda aferentă, dobândă acumulată până la termenele stabilite de legislația națională privind insolvența aplicabile tuturor creditorilor.

(2) Rangul creanței va fi stabilit potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, fără a fi inferior celui al creanțelor negarantate obișnuite.

(3) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 85/2014 , cu modificările și completările ulterioare, înscrierea creanței provenită dintr-o decizie de recuperare a ajutorului trebuie să fie urmată de recuperarea cuantumului integral al ajutorului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, de lichidarea întreprinderii și încetarea definitivă a activității sale.

(4) În cazul deciziilor de recuperare emise de Comisia Europeană, recuperarea trebuie realizată în termenul stabilit de Comisie.