(1) Se admit introducerea pe piață și comercializarea exclusiv a biocarburanților care sunt produși din materii prime care îndeplinesc criteriile de durabilitate prevăzute la alin. (4)-(10) , indiferent dacă materia primă provine de pe teritoriul Uniunii Europene sau din afara acestuia.
(2) Energia produsă din biocarburanții care respectă prevederile alin. (1) este luată în calcul pentru următoarele scopuri:
a) măsurarea respectării cerințelor în ceea ce privește obiectivele naționale stabilite în prezenta ordonanță de urgență, precum și cele stabilite în Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) măsurarea respectării obligațiilor referitoare la energia regenerabilă stabilite în prezenta ordonanță de urgență, precum și cele stabilite în Legea nr. 220/2008, republicată , cu modificările și completările ulterioare;
c) eligibilitatea privind sprijinul financiar pentru consumul de biolichide stabilit în Legea nr. 220/2008, republicată , cu modificările și completările ulterioare.
(3) Pot fi introduși pe piață și comercializați biocarburanți produși din deșeuri și reziduuri, altele decât reziduurile din agricultură, acvacultură, pescuit și silvicultură, care îndeplinesc numai criteriile de durabilitate prevăzute la alin. (4) și (5) din prezentul articol.
(4) Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă din utilizarea biocarburanților, în comparație cu emisiile de gaze cu efect de seră datorate utilizării combustibililor fosili, este de minimum 60% în cazul biocarburanților produși în instalații care au fost puse în funcțiune ulterior datei de 5 octombrie 2015. O instalație este considerată a fi în funcțiune atunci când a avut loc producția fizică de biocarburanți.
(5) Biocarburanții produși în instalații care erau operaționale la 5 octombrie 2015 sau anterior acestei date trebuie să atingă o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 50%.
(6) Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră care rezultă din utilizarea biocarburanților se calculează în conformitate cu art. 12 alin. (11) .
(7) Biocarburanții nu pot fi produși din materii prime care provin de pe terenurile bogate în biodiversitate, respectiv terenurile care, începând cu data de 1 ianuarie 2008, dețineau unul dintre următoarele statute, indiferent dacă aceste situații mai sunt valabile:
a) păduri încadrate în grupa I funcțională - păduri cu funcții speciale de protecție, conform Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) zone desemnate de lege sau de autoritatea pentru protecția mediului în scopul protecției naturii ori pentru protecția unor ecosisteme sau specii rare amenințate ori pe cale de dispariție, recunoscute prin acorduri internaționale sau incluse în listele întocmite de organizațiile interguvernamentale ori de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale, exceptând cazul în care se furnizează dovezi conform cărora producția de materie primă respectivă nu a adus atingere scopurilor de protecție a naturii;
c) pășuni bogate în diversitate, precum pășunile care ar continua să fie pășuni în lipsa intervenției omului și care mențin structura, caracteristicile ecologice și procesele speciilor naturale, sau pășunile bogate în diversitate, care nu sunt naturale și care ar înceta să fie pășuni în lipsa intervenției omului și care conțin o mare diversitate de specii și sunt nedegradate, dacă nu se furnizează dovezi că recoltarea materiilor prime este necesară pentru menținerea statutului de pășune.
(8) Biocarburanții care sunt luați în considerare în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră nu se obțin din materii prime ce provin de pe terenuri cu stocuri mari de carbon, adică de pe terenuri care dețineau unul dintre următoarele statute în ianuarie 2008 și care nu mai dețin acest statut:
a) zone umede, respectiv terenuri acoperite sau saturate cu apă în mod permanent sau pe o perioadă semnificativă din an;
b) suprafețe dens împădurite, respectiv terenuri cu suprafața de minimum un hectar, cu arbori mai înalți de cinci metri și cu consistență de peste 0,3 sau arbori care pot atinge aceste praguri in situ;
c) terenuri mai mari de un hectar, cu arbori mai înalți de cinci metri la maturitate și o consistență cuprinsă între 0,1 și 0,3 sau arbori care pot atinge aceste praguri in situ, cu excepția cazului în care sunt furnizate dovezi că stocurile de carbon din zona respectivă, înainte și după transformare, au un astfel de nivel încât, în momentul aplicării metodologiei prevăzute în partea C din anexa nr. 6 la prezenta ordonanță de urgență, ar fi îndeplinite condițiile de la alin. (4) și (5) .
(9) Biocarburanții nu pot fi produși din materii prime care provin din terenuri care la data de 1 ianuarie 2008 erau turbării, cu excepția cazului în care sunt furnizate dovezi potrivit cărora cultivarea și recoltarea materiei prime respective nu implică drenajul unui sol care nu fusese drenat anterior.
(10) Materiile prime agricole cultivate și utilizate pentru producția biocarburanților luați în considerare în scopurile prevăzute la alin. (2) se obțin în conformitate cu cerințele minime pentru bunele condiții agricole și ecologice menționate în Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009.
(11) Comercializarea biocarburanților obținuți cu respectarea prevederilor alin. (3)-(10) nu poate fi interzisă din motive legate de criteriile de durabilitate. Acești biocarburanți trebuie luați în considerare pentru scopurile prevăzute la alin. (2) .