(1) În exercitarea atribuțiilor de autoritate de stat, inspectorul social beneficiază de stabilitate în funcție și de protecția legii, fiind apărat de orice ingerință de natură să îi influențeze libertatea de execuție, de apreciere și de decizie sau de alte influențe care pot îngrădi realizarea misiunii de inspecție sau, după caz, a activității de investigare socială.
(2) Inspectorul social supus ingerințelor, influenței sau oricăror altor forme de presiune este obligat să notifice de urgență situația cu care se confruntă conducătorului ierarhic superior sau, după caz, conducătorului instituției centrale.
(3) Până la înlăturarea constrângerilor care îi afectează libertatea de acțiune, inspectorul social este înlocuit din echipa de inspecție.