(1) În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3) , judecătorul-sindic poate dispune în sarcina creditorului consemnarea, la o bancă, a unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauțiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancțiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii.
(2) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului, instanța o va comunică debitorului.
(3) În termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. În cadrul judecării contestației, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.
(4) Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credință a unei astfel de cereri, conform dispoziției judecătorului-sindic.
(5) În cazul achitării creanței creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, înainte de rămânerea în pronunțare asupra cererii de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va constata rămânerea fără obiect a cererii, cauțiunea depusă fiind restituită în mod corespunzător.
(6) Dacă debitorul nu plătește creanța creditorului până la rămânerea în pronunțare asupra cererii de deschidere a procedurii, iar judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, va admite cererea de deschidere a procedurii formulate de acesta și va deschide fie procedura generală a insolvenței, fie procedura simplificată, după caz. În acest caz, cauțiunea va fi restituită creditorului.
(7) Prin sentința de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 100 .