Închiderea procedurii

(1) În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul- sindic va audia de urgență creditorii într-o ședință, iar în cazul refuzului exprimat de aceștia de a avansa sumele necesare sau în cazul neprezentării acestora, deși s-a îndeplinit procedura citării prin BPI, va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 167 .

(1) O procedură de reorganizare prin continuarea activității sau de lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentință, în baza unui raport al administratorului judiciar care constată îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă potrivit prevederilor art. 167 .

(2) O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitoarei au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.

(3) Bunurile vor putea fi distribuite creditorilor în contul creanțelor pe care le dețîn împotriva averii debitorului, în urma unei propuneri a creditorului, cu obligația acestuia de a achita toate sumele ce ar fi fost datorate creditorilor aflați pe ordinele de prioritate anterioare, precum și celor de pe aceeași ordine de prioritate, potrivit prevederilor art. 159 și 161 , în situația în care bunul ar fi fost vândut către un terț. Dacă sunt mai multe propuneri, bunul se va distribui celui care oferă cel mai mare preț, caz în care creanța respectivului creditor se va scădea din prețul datorat.

Dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunța o sentință de închidere a procedurii falimentului și de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat:

(1) În cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în condițiile art. 71 , dacă judecătorul-sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, că nu s-a depus nicio cerere, va pronunța o sentință de închidere a procedurii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) , închiderea procedurii nu produce efectele prevăzute la art. 176 . Cu toate acestea, operațiunile de administrare, legal făcute asupra averii debitorului, își vor produce efectele, iar drepturile dobândite până la închiderea procedurii rămân neatinse.

(1) Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase; în astfel de situații, el va fi descărcat de obligații numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii.

(2) La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan, pe parcursul procedurii reorganizării judiciare. În cazul trecerii la faliment, dispozițiile art. 140 alin. (1) devin aplicabile.

(1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va putea fi tras la răspundere civilă, administrativă sau disciplinară pentru măsurile adoptate în cursul procedurii, acționând cu bună-credință, în cadrul procedurii, în baza informațiilor disponibile.

(2) De asemenea, nu va putea fi tras la răspundere pentru opiniile, întâmpinările și pozițiile exprimate cu bună-credință și justificat asupra analizei cererilor de admitere a creanțelor, răspunderii organelor de conducere, denunțarea contractelor în derulare, acțiuni în anulare formulate sau alte acțiuni formulate de el în temeiul atribuțiilor legale ori în apărarea debitoarei în acțiunile formulate împotriva acesteia.

(3) Totodată, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va putea fi tras la răspundere pentru votul creditorilor exprimat în cadrul adunărilor/comitetelor creditorilor și pentru aplicarea, cu bună-credință, a rezultatului votului acestora.

(4) Rapoartele, tabelele întocmite în cauză, adresele și dispozițiile emise în timpul procedurii și orice altă măsură cerută de prezenta ordonanță de urgență vor fi interpretate ca fiind opinii ale administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în procedură.

(5) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere dacă și-a exercitat atribuțiile cu rea-credință sau gravă neglijență.

(6) Există rea-credință atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane. Există gravă neglijență atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

(7) Termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în răspundere este de un an.