Articolul 2

a) industria de apărare este ramura strategica a economiei naționale și cuprinde: agenții economici care dispun de capacități de producție și resurse umane destinate cercetării, proiectării, producției, reparării, modernizării, incercarii și testarii sistemelor de armament, munițiilor, tehnicii de lupta, echipamentelor, pieselor de schimb și accesoriilor aferente acestora, pulberilor și explozibililor și altor materiale cu destinație specifică apărării, ordinii publice și siguranței naționale, necesare componentelor forțelor sistemului național de apărare;

b) capacitatea producției pentru apărare, denumita în continuare capacitate, reprezintă ansamblul activelor unui agent economic destinate realizării uneia sau mai multora dintre activitățile de cercetare, proiectare, dezvoltare, modernizare, încercare, testare, producere și reparare a sistemelor de armament și munitie, tehnicii de lupta, echipamentelor și materialelor cu destinație specifică apărării, ordinii publice și siguranței naționale și a pieselor de schimb necesare, pulberilor și explozibililor, inclusiv poligoanele de trageri și încercări, terenurile cu regim de spațiu de siguranță, precum și infrastructura de utilități aferente;

c) ministerul de resort este ministerul sau organul administrației publice centrale în al cărui domeniu de specialitate se încadrează obiectul principal de activitate al societății comerciale sau sub a cărui autoritate funcționează regia autonomă ori compania naționala;

d) autoritatea de specialitate este organul specializat al Guvernului în domeniul pregătirii economiei naționale și a teritoriului pentru apărare;

e) conservarea capacităților reprezintă ansamblul operațiunilor de trecere în conservare, menținere, paza și repunere în funcțiune după conservare;

f) inventarul capacităților de producție pentru apărare ale unui agent economic din industria de apărare, denumit în continuare inventar, reprezintă totalitatea imobilizarilor corporale și necorporale utilizate de agentul economic pentru realizarea activităților prevăzute la lit. b);

g) documentația tehnica reprezintă desenele și documentele scrise care, independent sau împreună, determina componenta și construcția produsului și cuprind, după caz, datele de studiu și proiectare, execuție, verificare, recepție, exploatare, întreținere sau de certificare, de propaganda tehnica și comercială a acestuia. Documentația tehnica cuprinde documentația de studiu, documentația de baza - constructivă, documentația tehnologică, documentația de exploatare și documentația de certificare și auxiliara.