(1) Beneficiarii, după expirarea perioadei în care primesc suma forfetară prevăzută la art. 3 , precum și beneficiarii anteriori pot obține, la cerere, venit minim de incluziune conform prevederilor Legii nr. 196/2016 privind venitul minim de incluziune, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 196/2016 , cu modificările și completările ulterioare, în cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) , minorul însoțit de un singur părinte ori de reprezentantul minorului se consideră familie monoparentală.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) , pe lângă documentele doveditoare prevăzute la art. 29 din Legea nr. 196/2016 , cu modificările și completările ulterioare, părintele sau, după caz, reprezentantul minorului depune și declarația pe propria răspundere prevăzută la art. 13 alin. (3) .
(4) Prin derogare de la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 196/2016 , cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea dreptului la venitul minim de incluziune, în componența familiei cu copii se iau în considerare și copiii care au calitatea de audienți.
(5) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 196/2016 , cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea dreptului la venitul minim de incluziune se iau în calcul veniturile realizate ori înregistrate pe teritoriul României, precum și bunurile deținute de persoanele prevăzute la alin. (1) în proprietate, închiriere, comodat ori altă formă de deținere pentru care pot fi prezentate documente doveditoare ori sunt înregistrate pe teritoriul României.
(6) Plata venitului minim de incluziune se efectuează după cum urmează:
a) la domiciliu sau reședință, pe bază de mandat poștal, ori în cont bancar în cazul în care permisul de ședere temporară conține o adresă completă;
b) doar în cont bancar în cazul în care permisul de ședere temporară conține o adresă incompletă.