Identificarea conglomeratului financiar

(1) Activitățile unui grup se desfășoară în principal în sectorul financiar, dacă raportul dintre totalul activului bilanțier al entităților reglementate și al celor nereglementate din sectorul financiar, din cadrul grupului, și totalul activului bilanțier al grupului în ansamblul său depășește 40%.

(2) Activitățile din diferite sectoare financiare sunt semnificative dacă, pentru fiecare sector financiar, media aritmetică între raportul dintre totalul activului bilanțier al acelui sector financiar și totalul activului bilanțier al entităților din sectorul financiar din cadrul grupului și raportul dintre cerințele de solvabilitate ale aceluiași sector financiar și totalul cerințelor de solvabilitate ale entităților din sectorul financiar din cadrul grupului depășește 10%.

(3) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, sectorul financiar cel mai puțîn important dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu cea mai mică medie aritmetică, iar sectorul financiar cel mai important dintr-un conglomerat financiar este sectorul cu cea mai mare medie aritmetică. Pentru calculul mediei aritmetice și pentru determinarea sectorului financiar cel mai puțin important și a celui mai important, sectorul bancar și sectorul serviciilor de investiții financiare sunt considerate împreună.

(4) Societățile de administrare a investițiilor se adaugă la sectorul de care aparțîn în cadrul grupului. Dacă nu aparțîn exclusiv de un singur sector din cadrul grupului, atunci se vor lua în considerare în cadrul celui mai puțîn important sector financiar.

(5) Administratorii de fonduri de investiții alternative se adaugă la sectorul de care aparțîn în cadrul grupului. Dacă nu aparțîn exclusiv de un singur sector din cadrul grupului, atunci se vor lua în considerare în cadrul celui mai puțîn important sector financiar.

(1) Activitățile intersectoriale se prezumă, de asemenea, a fi semnificative, dacă totalul activului bilanțier al sectorului financiar cel mai puțîn important din grup depășește echivalentul în lei a 6 miliarde euro.

(2) În cazul în care grupul nu atinge pragul prevăzut la art. 3 alin. (2) , autoritățile competente relevante pot decide, de comun acord, să nu considere grupul un conglomerat financiar și să nu aplice prevederile referitoare la riscul de concentrare, tranzacțiile intragrup sau la mecanismele de control intern și la procesele de administrare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare ori că aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesară sau nu ar fi corespunzătoare ori ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.

(3) În cazul în care grupul atinge pragul prevăzut la art. 3 alin. (2) , dar sectorul financiar cel mai puțîn important din grup nu depășește echivalentul în lei a 6 miliarde euro, autoritățile competente relevante pot decide, de comun acord, să nu considere grupul un conglomerat financiar și să nu aplice prevederile referitoare la riscul de concentrare, tranzacțiile intragrup sau la mecanismele de control intern și la procesele de administrare a riscurilor, dacă ele apreciază că includerea grupului în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare ori că aplicarea unor astfel de prevederi nu este necesară sau nu ar fi corespunzătoare ori ar genera confuzie în raport cu obiectivele supravegherii suplimentare.

(4) Deciziile luate în conformitate cu prezentul articol sunt notificate celorlalte autorități competente implicate și sunt făcute publice, mai puțîn în situații excepționale.

(1) Pentru aplicarea prevederilor art. 3 și 4 , autoritățile competente relevante pot, de comun acord:

(2) În cazul în care un conglomerat financiar a fost identificat în conformitate cu prevederile art. 3 și 4 , deciziile prevăzute la alin. (1) sunt luate pe baza unei propuneri făcute de coordonatorul acelui conglomerat financiar.

(1) În cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 3 , dacă rapoartele prevăzute în cadrul acelui articol scad sub 40% și, respectiv, sub 10%, un raport inferior fixat la 35% și, respectiv, la 8% se aplică pentru următorii 3 ani, pentru evitarea schimbărilor bruște de regim.

(2) În mod similar, în cazul conglomeratelor supuse deja supravegherii suplimentare, pentru aplicarea prevederilor art. 4 , dacă totalul activului bilanțier al sectorului financiar cel mai puțin important din grup scade sub echivalentul în lei a 6 miliarde euro, un prag inferior, fixat la echivalentul în lei a 5 miliarde euro, se aplică pentru următorii 3 ani, pentru evitarea schimbărilor bruște de regim.

(3) Pe perioada prevăzută în prezentul articol coordonatorul poate, cu acordul celorlalte autorități relevante, să decidă că rapoartele inferioare sau suma mai mică prevăzute în prezentul articol vor înceta să se aplice.

(1) Calculele prevăzute în cadrul prezentei secțiuni privind bilanțul trebuie să se efectueze pe baza totalului activului bilanțier agregat al entităților din grup, potrivit situațiilor financiare anuale ale acestora. În vederea efectuării acestui calcul, entitățile în care se deține o participație trebuie să fie luate în considerare până la concurența sumei din totalul activului bilanțier al acestora, corespunzătoare cotei de participare proporționale agregate, deținută de grup. Cu toate acestea, în cazul în care există situații financiare consolidate, acestea sunt utilizate în locul situațiilor financiare agregate.

(2) Cerințele de solvabilitate prevăzute la art. 3 alin. (2) și la art. 4 trebuie să fie calculate în conformitate cu prevederile regulilor sectoriale aplicabile.

(3) Autoritățile competente reevaluează, anual, derogările de la aplicarea supravegherii suplimentare și revizuiesc indicatorii cantitativi prevăzuți în cadrul art. 3 și 4 , precum și evaluările de risc efectuate pentru grupurile financiare.

(1) Autoritățile competente din România care au autorizat entitățile reglementate identifică, pe baza prevederilor art. 2-8 și ale art. 10-14 , orice grup care intră în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare. În acest scop:

(2) Coordonatorul desemnat în conformitate cu prevederile art. 26 informează societatea-mamă lider de grup sau, în absența societății-mamă, entitatea reglementată cu cel mai mare total al activului bilanțier din cel mai important sector financiar din grup că grupul a fost identificat ca un conglomerat financiar, precum și asupra desemnării coordonatorului. De asemenea, coordonatorul informează autoritățile competente care au autorizat entitățile reglementate din grup și autoritățile competente ale statului membru în care societatea financiară holding mixtă își are sediul central, precum și Comitetul comun.