(1) Interdicția de intrare se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.
(2) Interdicția de intrare se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a)-b¹) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h) .
(2¹) Prin măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) se interzic intrarea și șederea pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și pe teritoriul Confederației Elvețiene, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 24 din Regulamentul (UE) 2018/1.861 al Parlamentului European și al Consiliului.
(2²) În situația în care străinul împotriva căruia se intenționează dispunerea interzicerii intrării în România posedă permis de ședere eliberat de un alt stat Schengen, se declanșează consultarea statului emitent al permisului, în conformitate cu procedura prevăzută în Manualul Sirene.
(3) Interdicția de intrare nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.
(4) Dispunerea măsurii interdicției de intrare se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.
(5) Măsura interdicției de intrare poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă.