(1) În aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, polițiștii din cadrul Oficiului Român pentru Imigrări sunt abilitați:
a) să efectueze acte de constatare în vederea informării organelor de urmărire penală, atunci când constată săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu regimul străinilor;
b) să îi legitimeze, să îi depisteze, să îi preia de la sediile altor autorități și să îi conducă la sediul formațiunilor teritoriale pe străinii care încalcă dispozițiile legale privind regimul străinilor în România sau pe cei a căror identitate nu poate fi stabilită, să verifice și să ia măsurile legale, în cel mult 24 de ore de la depistare;
c) să organizeze și să efectueze, în condițiile legii, controale la domiciliul ori reședința cetățenilor români și străini aflați pe teritoriul țării, în mediile și locurile frecventate de străini, în instituțiile publice sau particulare, precum și în incinta operatorilor economici, indiferent de proprietar sau deținător, atunci când există date sau indicii cu privire la existența în aceste locuri sau medii a unor străini care nu respectă prevederile legale privind regimul străinilor în România;
c¹) să organizeze și să efectueze, în condițiile legii, controale în instituțiile publice sau particulare, precum și în incinta operatorilor economici, indiferent de proprietar sau deținător, în vederea constatării îndeplinirii condițiilor de plasare ori încadrare în muncă ori de detașare a străinilor pe teritoriul României, de către agențiile de plasare a forței de muncă, angajatori sau beneficiarii prestării de servicii;
d) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun și mijloacele de transport feroviare, în timpul serviciului, pentru executarea unor misiuni care nu pot fi îndeplinite altfel;
e) să beneficieze de serviciile unui interpret autorizat sau a unei persoane de încredere, atunci când situația o impune, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
f) să solicite expertize și să consulte experți în vederea stabilirii situației juridice a străinilor și dispunerii unor măsuri administrative.
(2) Inspectoratul General pentru Imigrări este punctul național de contact în relația cu instituțiile Uniunii Europene și cu autoritățile celorlalte state membre pentru schimbul de informații și documente în aplicarea dispozițiilor legale ce intră în competența sa.
(3) Plata interpreților prevăzuți la alin. (1) lit. e) se face în condițiile Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea și plata interpreților și traducătorilor folosiți de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, de birourile notarilor publici, de avocați și de executori judecătorești, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Interpreții prevăzuți la alin. (1) lit. e) care se deplasează în altă localitate decât cea de domiciliu, pentru efectuarea lucrărilor solicitate de Inspectoratul General pentru Imigrări, beneficiază de cheltuieli de transport și, după caz, de cazare și indemnizație de delegare, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în unitățile bugetare.
(5) În cazul în care nu sunt identificați sau nu pot fi utilizați interpreți autorizați în condițiile Legii nr. 178/1997 , cu modificările și completările ulterioare, Inspectoratul General pentru Imigrări poate folosi persoane de încredere care cunosc limbile din/și în care se face traducerea și/sau interpretarea limbii respective, dispozițiile alin. (3) și (4) aplicându-se în mod corespunzător.
(6) Inspectoratul General pentru Imigrări transmite Comisiei Europene date statistice privind numărul documentelor prin care s-a acordat dreptul de ședere și de muncă în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră eliberate pentru prima dată și, în măsura posibilului, numărul străinilor al căror drept de ședere în scopul ocupării unui loc de muncă sezonieră a fost prelungit, anulat sau revocat. Datele statistice sunt defalcate în funcție de cetățenie și, în măsura posibilului, în funcție de durata dreptului de ședere acordat și în funcție de sectorul economic. Datele statistice au ca perioade de referință un an calendaristic și sunt comunicate Comisiei Europene în termen de 6 luni de la sfârșitul anului de referință. Primul an de referință este 2017.